Academia Domnească de la București
From Wikipedia, the free encyclopedia
Academia Domnească de la București a fost o școală superioară având ca limbă de predare greaca veche, întemeiată la 1694 de către domnul Constantin Brâncoveanu (1688-1714), în clădirile de la Mănăstirea Sfântul Sava. Învățământul filosofic se făcea după cursurile lui Teophilos Korydalleus. Reorganizată în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti, Academia Domnească - grecească din București a devenit un important centru de cultură grecească. În procesul dezvoltării conștiinței și culturii naționale, și o dată cu începutul luptei pentru un învățământ cu limba de predare română, Academia Domnească de la București s-a destrămat. În anul 1818 s-a deschis, în clădirea ei, prima instituție superioară de învățământ în limba română, sub conducerea lui Gheorghe Lazăr.
Alături de Academia Domnească de la Iași, a fost cel mai important centru cultural superior din Balcani. Celelalte centre culturale fiind la Istanbul: Academia Greacă din Fanar și Școala Superioară a Patriarhiei Constantinopolului, ambele în Istanbul.