undula

Latin

Etymology

From unda (“wave”) +‎ -ula (diminutive ending).

Pronunciation

• (Classical Latin) IPA^(key): /ˈun.du.la/, [ˈʊn̪d̪ʊɫ̪ä]
• (modern Italianate Ecclesiastical) IPA^(key): /ˈun.du.la/, [ˈun̪d̪ulä]

Noun

undula f (genitive undulae); first declension (Late Latin)

1. wavelet

Declension

First-declension noun.

Case	Singular	Plural
Nominative	undula	undulae
Genitive	undulae	undulārum
Dative	undulae	undulīs
Accusative	undulam	undulās
Ablative	undulā	undulīs
Vocative	undula	undulae

Derived terms

• undulō

References

• undula in Gaffiot, Félix (1934) Dictionnaire illustré latin-français, Hachette.
• undula in Ramminger, Johann (2016 July 16 (last accessed)) Neulateinische Wortliste: Ein Wörterbuch des Lateinischen von Petrarca bis 1700‎, pre-publication website, 2005-2016

Romanian

Verb

a undula (third-person singular present undulează, past participle undulat) 1st conj.

1. Alternative form of ondula

Conjugation

infinitive			a undula
gerund			undulând
past participle			undulat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	undulez	undulezi	undulează	undulăm	undulați	undulează
	imperfect	undulam	undulai	undula	undulam	undulați	undulau
	simple perfect	undulai	undulași	undulă	undularăm	undularăți	undulară
	pluperfect	undulasem	undulaseși	undulase	undulaserăm	undulaserăți	undulaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să undulez	să undulezi	să unduleze	să undulăm	să undulați	să unduleze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		undulează			undulați
	negative		nu undula			nu undulați

    conjugation of undula (first conjugation, -ez- infix)