mucuri

Romanian

Verb

a mucuri (third-person singular present mucurește, past participle mucurit) 4th conj.

1. Obsolete form of mucări.

Conjugation

infinitive			a mucuri
gerund			mucurind
past participle			mucurit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	mucuresc	mucurești	mucurește	mucurim	mucuriți	mucuresc
	imperfect	mucuream	mucureai	mucurea	mucuream	mucureați	mucureau
	simple perfect	mucurii	mucuriși	mucuri	mucurirăm	mucurirăți	mucuriră
	pluperfect	mucurisem	mucuriseși	mucurise	mucuriserăm	mucuriserăți	mucuriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să mucuresc	să mucurești	să mucurească	să mucurim	să mucuriți	să mucurească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		mucurește			mucuriți
	negative		nu mucuri			nu mucuriți

    conjugation of mucuri (fourth conjugation, -esc- infix)

References

• mucuri in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN