ingurgita
From Wiktionary, the free dictionary
Pronunciation
Verb
ingurgita
- third-person singular past historic of ingurgiter
Verb
ingurgita
- inflection of ingurgitare:
Anagrams
Verb
ingurgitā
Etymology
Borrowed from French ingurgiter.
Verb
a ingurgita (third-person singular present ingurgitează, past participle ingurgitat) 1st conj.
- to swallow
Conjugation
| infinitive | a ingurgita | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ingurgitând | ||||||
| past participle | ingurgitat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ingurgitez | ingurgitezi | ingurgitează | ingurgităm | ingurgitați | ingurgitează | |
| imperfect | ingurgitam | ingurgitai | ingurgita | ingurgitam | ingurgitați | ingurgitau | |
| simple perfect | ingurgitai | ingurgitași | ingurgită | ingurgitarăm | ingurgitarăți | ingurgitară | |
| pluperfect | ingurgitasem | ingurgitaseși | ingurgitase | ingurgitaserăm | ingurgitaserăți | ingurgitaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ingurgitez | să ingurgitezi | să ingurgiteze | să ingurgităm | să ingurgitați | să ingurgiteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ingurgitează | ingurgitați | |||||
| negative | nu ingurgita | nu ingurgitați | |||||
Verb
ingurgita
- inflection of ingurgitar:
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
