ilumina

See also: iluminá

Galician

Verb

ilumina

1. inflection of iluminar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Portuguese

Verb

ilumina

1. inflection of iluminar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French illuminer, Latin illuminare.

Pronunciation

• IPA^(key): /i.lu.miˈna/

Verb

a ilumina (third-person singular present iluminează, past participle iluminat) 1st conj.

1. to illuminate

Conjugation

infinitive			a ilumina
gerund			iluminând
past participle			iluminat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	iluminez	iluminezi	iluminează	iluminăm	iluminați	iluminează
	imperfect	iluminam	iluminai	ilumina	iluminam	iluminați	iluminau
	simple perfect	iluminai	iluminași	ilumină	iluminarăm	iluminarăți	iluminară
	pluperfect	iluminasem	iluminaseși	iluminase	iluminaserăm	iluminaserăți	iluminaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să iluminez	să iluminezi	să ilumineze	să iluminăm	să iluminați	să ilumineze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		iluminează			iluminați
	negative		nu ilumina			nu iluminați

    conjugation of ilumina (first conjugation, -ez- infix)

Related terms

• iluminație
• lumina

Further reading

• ilumina in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)

Spanish

Verb

ilumina

1. inflection of iluminar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative