escorta

Catalan

Etymology 1

Borrowed from Italian scorta.

Noun

escorta f (plural escortes)

1. escort (group of people who provide safety)

Derived terms

• escortar

Further reading

• “escorta” in Diccionari de la llengua catalana, segona edició, Institut d’Estudis Catalans.
• “escorta”, in Gran Diccionari de la Llengua Catalana, Grup Enciclopèdia Catalana, 2025
• “escorta” in Diccionari normatiu valencià, Acadèmia Valenciana de la Llengua.
• “escorta” in Diccionari català-valencià-balear, Antoni Maria Alcover and Francesc de Borja Moll, 1962.

Etymology 2

Verb

escorta

1. inflection of escortar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

French

Verb

escorta

1. third-person singular past historic of escorter

Anagrams

• atroces, corseta, coteras, Croates, croates, Socrate

Romanian

Etymology

Borrowed from French escorter.

Verb

a escorta (third-person singular present escortează, past participle escortat) 1st conjugation

1. to escort

Conjugation

infinitive			a escorta
gerund			escortând
past participle			escortat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	escortez	escortezi	escortează	escortăm	escortați	escortează
	imperfect	escortam	escortai	escorta	escortam	escortați	escortau
	simple perfect	escortai	escortași	escortă	escortarăm	escortarăți	escortară
	pluperfect	escortasem	escortaseși	escortase	escortaserăm	escortaserăți	escortaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să escortez	să escortezi	să escorteze	să escortăm	să escortați	să escorteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		escortează			escortați
	negative		nu escorta			nu escortați

    conjugation of escorta (first conjugation, -ez- infix)