cinge

Italian

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈt͡ʃin.d͡ʒe/
• Rhymes: -indʒe
• Hyphenation: cìn‧ge

Verb

cinge

1. third-person singular present indicative of cingere

Latin

Pronunciation

• (Classical Latin) IPA^(key): /ˈkin.ɡe/, [ˈkɪŋɡɛ]
• (modern Italianate Ecclesiastical) IPA^(key): /ˈt͡ʃin.d͡ʒe/, [ˈt͡ʃin̠ʲd͡ʒe]

Verb

cinge

1. second-person singular present active imperative of cingō

Portuguese

Pronunciation

 

• (Brazil) IPA^(key): /ˈsĩ.ʒi/

• (Brazil) IPA^(key): /ˈsĩ.ʒi/
  • (Southern Brazil) IPA^(key): /ˈsĩ.ʒe/

• (Portugal) IPA^(key): /ˈsĩ.ʒɨ/

• Hyphenation: cin‧ge

Verb

cinge

1. inflection of cingir:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Inherited from Latin cingere, present active infinitive of cingō, ultimately from Proto-Indo-European *kenk-.

Verb

a cinge (third-person singular present cinge, past participle cins) 3rd conj.

1. (rare) to surround, girdle, envelop, wrap up

   Synonyms: încinge, înfășura

Conjugation

infinitive			a cinge
gerund			cingând
past participle			cins
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cing	cingi	cinge	cingem	cingeți	cing
	imperfect	cingeam	cingeai	cingea	cingeam	cingeați	cingeau
	simple perfect	cinsei	cinseși	cinse	cinserăm	cinserăți	cinseră
	pluperfect	cinsesem	cinseseși	cinsese	cinseserăm	cinseserăți	cinseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cing	să cingi	să cingă	să cingem	să cingeți	să cingă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cinge			cingeți
	negative		nu cinge			nu cingeți

    conjugation of cinge (third conjugation, past participle in -s)

Derived terms

• cingătoare
• cingere

Related terms

• chingă