bucla

See also: buclă, and búcla

Romanian

Etymology

Borrowed from French boucler.

Verb

a bucla (third-person singular present buclează, past participle buclat) 1st conj.

1. to loop

Conjugation

infinitive			a bucla
gerund			buclând
past participle			buclat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	buclez	buclezi	buclează	buclăm	buclați	buclează
	imperfect	buclam	buclai	bucla	buclam	buclați	buclau
	simple perfect	buclai	buclași	buclă	buclarăm	buclarăți	buclară
	pluperfect	buclasem	buclaseși	buclase	buclaserăm	buclaserăți	buclaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să buclez	să buclezi	să bucleze	să buclăm	să buclați	să bucleze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		buclează			buclați
	negative		nu bucla			nu buclați

    conjugation of bucla (first conjugation, -ez- infix)