anina

See also: aniña, aniñá, and Anína

Romanian

Etymology

Probably from a Vulgar Latin root *annināre (“to rock”), from *ninna (“cradle”), from an infantile sound. Compare Italian ninnare (“lull or rock to sleep”), Romansch niner (“to rock”), Occitan nina, Albanian ninuljë. This verb refers to hanging something in an unfixed way, allowing it to rock or dangle, in contrast to the meaning of agăța. See also nineri and nani (“word used to lull infants to sleep in a lullaby”).

Verb

a anina (third-person singular present anină, past participle aninat) 1st conj.

1. to hook; to hang (up)

Conjugation

infinitive			a anina
gerund			aninând
past participle			aninat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	anin	anini	anină	aninăm	aninați	anină
	imperfect	aninam	aninai	anina	aninam	aninați	aninau
	simple perfect	aninai	aninași	anină	aninarăm	aninarăți	aninară
	pluperfect	aninasem	aninaseși	aninase	aninaserăm	aninaserăți	aninaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să anin	să anini	să anine	să aninăm	să aninați	să anine
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		anină			aninați
	negative		nu anina			nu aninați

    conjugation of anina (first conjugation, no infix)

See also

• agăța
• nani
• nineri / ninera