Aciartula tirrenica
From Wikipedia, the free encyclopedia
Remove ads
Remove ads
L' acertula tirrenica (o aciartula tirrenica) (Podarcis tiliguerta) hè una spezia di rettile chì face parte di a famiglia di i Lacertidae[1] endemica di a Corsica è di a Sardegna, induv'ella si scontra in parechji ambienti cum'è spiaghje, machja, fureste dichjarinate, è dinù in e custruzzione umane. Ci cuabita incù un'altra acertula endemica Podarcis siculus, in cuncurrenza incun ella in certe zone è incù a quale pò ibridà si. Hè unu animale diurnu chì si nutrisce per u più d'invertebrati. A femina face sei à dodici ovi chì mettenu dui mesi è mezu à spulcisce. 'Ss'acertula conta una dicina di sottuspezie, è ùn hè micca cunsiderata cum'è minacciata à i ghjorni d'oghje.
Remove ads
Descrizzione
Hè un'acertula longa 20 cm, chì a coda ne ripprisenta dui terzi di a lunghezza di u corpu. E femine sò marrone incù e righe pallide annantu à u spinu è i lati. I masci ponu avvicinà si à u verde annantu à corpu è i fianchi. Quelli prisentanu punti turchini. A coda pò qualchì volta esse turchina.[2]. L'acertula tirrenica hà unu corpu abbastanza tondu, incù scaglie lisce appena carenate è in generale cunvesse.
U sottu di u corpu hè biancu, giallu, aranciu è à le volte ancu rossu, ma u culore vivu ùn hè qualchì volta prisente ch'è vicinu à a gola.
Esiste una forte variabilità ind'è certe pupulazione (in mutivi è in taglia), in particulare annantu à i picculi isulotti. Esistenu dinù variazione di culori, è si pò vede per indettu certi individui tutalmente reticulati è l'altri guasi senza marche, o certi assai bughji - guasi niricci[3]. l'iride di l'ochji essendu giallu-arancinu[4].
Remove ads
Ripartizione è ambiente


'Ssa spezia si scontra in Sardegna è in Corsica. Hè prisente da u livellu di u mare sin'à 1800 metri. Hè assente di e zone à debule vegetazione di bassa altitudine (sittori cultivati di a costa orientale), è ancu di l'altupianu di Bonifaziu, chì sò più favurevuli à certe sottuspezie di Podarcis siculus. In e zone menu favurevule à quell'ultima e duie spezie cuabitanu. A so prisenza hè più rara à parte da 1600 metri. À l'infora di 'sse zone hè assai prisente è friquenta una grande varietà di mezi : spiaghje, machja, fureste dichjarinate, è dinù e custruzzione umane[5].
Frà e 10 sottuspezie mintuvate, ottu si scontranu in Corsica - in generale sò pupulazione chjuche, limitate à unu o dui individui.
Remove ads
Biolugia, cumportamentu
Hè unu rettile diurnu è oviparu, chì pò campà sin'à 10 anni. I masci sò in generale territuriali ma ponu tullerà si quand'ellu ci hè pocu spaziu cum'è annantu à parechji picculi isulotti, induv'ellu si pò avè sin'à deci acertule per metru quatratu. Assai agile, colla annantu à i scogli per scaldà si à u sole.
L'acertula tirrenica ùn inguerna micca è ferma attiva tuttu l'inguernu, ma a so attività cala, in particulare quandu l'inguernu hè ruvidu o in altitudine induve e timperature sò più fresche.
Alimentazione
'Ss'acertula hè insettivora, ciò chì custituisce un'alimentazione tipica frà l'acertule. Cunsoma insetti, ragni o miriapodi di piccula taglia.
Riproduzione
I dui partenarii s'accoppianu d'aprile o di maghju, è a femina face sei à dodici ovi chì mettenu dui mesi è mezu à spulcisce. L'ovi misuranu da 10 à 12 mm, è i chjuchi circa 5 à 6 cm à a nascita, cuntendu ne a coda.
I casi d'ibridazione naturale trà 'ssa spezia è a spezia Podarcis siculus sò stati mintuvati[6], in ogni casu in Sardegna[5].
Particularità
Pare ch'è l'acertula tirrenica prisenta un tassu altu di polidattilia (prisenza d'unu o parechji diti supplementarii) in e pupulazione sarde studiate, finominu raru ind'è l'acertule[7].
Listinu di e sottuspezie
Ci sò e siguente sottuspezie :
- Podarcis tiliguerta contii Lanza & Brizzi, 1977
- Podarcis tiliguerta eiselti (Lanza, 1972)
- Podarcis tiliguerta granchii Lanza & Brizzi, 1974
- Podarcis tiliguerta grandisonae (Lanza, 1972)
- Podarcis tiliguerta maresi (Lanza, 1972)
- Podarcis tiliguerta pardii Lanza & Brizzi, 1974
- Podarcis tiliguerta ranzii (Lanza, 1966)
- Podarcis tiliguerta rudolphisimonii Brizzi & Lanza, 1975
- Podarcis tiliguerta tiliguerta (Gmelin, 1789)
- Podarcis tiliguerta toro (Mertens, 1932)
Remove ads
Cunfusione pussibile incù altre acertule
L'acertula tirrenica s'assumiglia assai à Podarcis muralis, ma quella ùn hè micca prisente in Corsica è Sardegna. S'assumiglia dinù à certe sottuspezie di Podarcis siculus (in particulare Podarcis sicula cetti) chì prisentanu frisgiulture simile annantu à u corpu, ma 'quelle sò in generale pocu prisente in u daretu di u corpu. Inoltre, ind'è l'acertula tirrenica a gola hè pichjinata invece hè unita ind'è Podarcis siculus.
Hè infine dinù simile à unu altra acertula, l'acertulone, chì prisenta eppuru unu corpu più plattu, una culurazione in punti è chì ne l'iride hè grisgiu-verde (è micca giallu-arancinu, cum'è ind'è Podarcis tiliguerta).
Remove ads
Tassunumia

À l'iniziu numinata Lacerta tiliguerta da Gmelin in u 1789 'ssa spezia fù piazzata in u generu Podarcis da Engelmann è al. in u 1993[8].
Esiste una grande sferenza genetica trà e pupulazione di Corsica è di Sardegna. In particulare l'analise genetiche di 'sse pupulazione mostrranu una divergenza di l'ordine di u 6 % chì diveria ghjustificà l'esistenza di duie spezie distinte. In 'ssu casu e pupulazione corse cambierianu di nome scentificu, apposta chì i nomi validi si raportanu à di i campioni sardi[5].
Remove ads
Minacce è prutezzione
A spezia hè classificata cum'è "Preoccupazione minore" da l'UICN è ùn hè dunque micca cunsiderata cum'è in priculu.
A so cumpetizione incù Podarcis siculus ùn pare micca mette la priculu, eppuru 'ssa situazione hè menu prupiziu à l'acertula tirrenica annantu à parechji isulotti di piccula taglia.
Etimolugia
L'epitetu specificu di 'ssa spezia, tiliguerta, vene di a latinisazione di u so nome sardu[9].
Bibliugrafia
- Brizzi & Lanza, 1975 : The natural history of the Macinaghju Islets (northeastern Corsica) with particular reference to their herpetofauna. Natura, vol. 66, n° 1/2, p. 53-72.
- Gmelin, 1789 : Caroli a Linné Systema naturae. 13. ed., Tom 1 Pars 3. G. E. Beer, Lipsiae, p. 1033-1516.
- Lanza, 1972 : The natural history of the Cerbicale Islands (southeastern Corsica) with particular reference to their herpetofauna. Natura, vol. 63, n° 4, p. 345-407.
- Lanza & Brizzi, 1974 : On two new Corsican microinsular subspecies of Podarcis tiliguerta (Gmelin, 1789). Natura, vol. 65, n° 3/4, p. 155-193.
- Lanza & Brizzi, 1977 : The lizard of Piana di Cavallu Island (southeastern Corsica): Podarcis muralis contii subsp. nova. Natura, vol. 68, n° 3/4, p. 157-165.
- Mertens, 1932 : Zur Verbreitung und Systematik einiger Lacerta-Formen der Apenninischen Halbinsel und der Thyrrenischen Inselwelt. Senckenbergiana, vol. 14, p. 235-259.
Note
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads