Tulburare de personalitate borderline
From Wikipedia, the free encyclopedia
Tulburarea de personalitate borderline (BPD), cunoscută și ca tulburarea de personalitate instabilă emoțional (EUPD),[3] este un tipar pe termen lung de comportament anormal caracterizat prin relații instabile cu alte persoane, simț instabil al sinelui și emoții instabile.[4][5] Adesea are loc un comportament periculos și auto-vătămarea.[4] Persoanele se pot de asemenea confrunta cu un simțământ de gol sau frică de abandon.[4] Simptomele pot fi scoase la iveală de evenimente aparent normale.[4] Comportamentul începe în mod tipic în maturitatea timpurie și are loc într-o varietate de situații.[5] Abuzul de substanțe, depresia și tulburările de alimentație sunt în mod obișnuit asociate cu BPD.[4] Până la 10% din persoanele afectate mor prin sinucidere.[4][5]
Tulburarea de personalitate borderline | |
Silueta unei femei într-o peșteră privindu-și umbra. Imaginea este deseori folosită pentru a evoca diferite principii psihologice, inclusiv tulburarea de personalitate borderline. | |
Specialitate | Psihiatrie |
---|---|
Simptome | emotional self-regulation[*][[emotional self-regulation (psychological ability to respond to the ongoing demands of experience with the range of emotions in a manner that is socially tolerable and sufficiently flexible)|]] Autoflagelare impulsivity[*][[impulsivity (tendency to act on a whim, displaying behavior characterized by little or no forethought, reflection, or consideration of the consequences)|]] Disforie mânie |
Clasificare și resurse externe | |
ICD-9 | 301.83 |
ICD-10 | F60.3 |
ICD-11 | |
ICD-9-CM | 301.83[1][2] |
MedlinePlus | 000935 |
Patient UK | Tulburare de personalitate borderline |
MeSH ID | D001883 |
Modifică date / text |
Cauzele BPD nu sunt clare, dar par să implice factori genetici, neurologici, de mediu și sociali.[4][6] Are loc de cinci ori mai des la persoanele care au o rudă apropiată afectată.[4] Evenimentele nefavorabile din viață de asemenea par să joace un rol.[7] Mecanismul care stă la bază pare să implice rețeaua frontolimbică de neuroni.[7] BPD este recunoscută de Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale (DSM) ca tulburare de personalitate, alături de alte nouă astfel de tulburări.[5] Diagnosticul se bazează pe simptome, iar examinări medicale pot fi făcute pentru a se exclude alte probleme.[4] Condiția trebuie distinsă de problemele de identitate sau de abuzul de substanțe, printre alte posibilități.[5]
BPD este în mod tipic tratată cu terapie, cum este terapia cognitiv comportamentală (TCC).[4] Alt tip, terapia comportamentală dialectică (TCD), poate reduce riscul de sinucidere.[4] Terapia poate avea loc unu la unu sau în grup.[4] Deși medicamentele nu vindecă BPD, pot fi utilizate pe a ajuta la ameliorarea simptomelor asociate.[4] Unele persoane necesită îngrijire în spital.[4]
Aproximativ 1.6% din oameni au BPD într-un an dat.[4] Femeile sunt diagnosticate de trei ori mai des decât bărbații.[5] Pare să devină mai puțin obișnuită printre vârstnici.[5] Până la jumătate din persoane își ameliorează simptomele într-o perioadă de zece ani.[5] Persoanele afectate utilizează în mod tipic o cantitate mare de resurse de îngrijire a sănătății.[5] Există o dezbatere în desfășurare cu privire la denumirea tulburării, în special a potrivirii cuvântului borderline.[4] Tulburarea este adesea stigmatizată atât în media, cât și în domeniul psihiatric.[8]