Tudor Chiriac
compozitor și muzicolog moldovean / From Wikipedia, the free encyclopedia
Tudor Chiriac (n. 21 martie 1949, Ciuciuleni, Republica Moldova) este profesor universitar doctor, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Republica Moldova, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. S-a stabilit la Iași din anul 1995.
Tudor Chiriac | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Tudor Chiriac |
Născut | 1949 Ciuciuleni, raionul Hîncești, RSS Moldovenească, URSS |
Cetățenie | Republica Moldova România |
Ocupație | Compozitor, Prof. univ. dr. |
Prezență online | |
Modifică date / text |
A studiat la Institutul de Stat al Artelor „Gavriil Musicescu” din Chișinău, actualmente Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice: compoziție și forme muzicale – Solomon Lobel[1], armonie și orchestrație – Leonid Gurov, polifonie, contrapunct – Margarita Belîh. A făcut stagii în materie de compoziție și orchestrație sub îndrumarea profesorului Iuri Alexandrovici Fortunatov de la Conservatorul „P. I. Ceaikovski” din Moscova.[2]
A fost profesor de Teoria muzicii, Solfegiu, Armonie, Analiza creațiilor muzicale la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga”, Chișinău (1975-1979), membru al Colegiului Ministerului Culturii din Republica Moldova pentru achiziționarea valorilor de artă (1979-1981), Vicepreședinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Republica Moldova (1993), Director artistic al Filarmonicii Naționale din Chișinău (1993-1994).
A urmat studiile doctorale în domeniul compoziției la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj între anii 2001-2005.
Creația lui Tudor Chiriac stă sub semnul principiului integritate în diversitate. Sfera genurilor muzicale abordate de compozitor – diversă – este guvernată de concepția muzicii cu entitate integră: de filiație ancestrală românească. Sintagma aparține lui Tudor Chiriac[3] și reprezintă acel perimetru al muzicii universale în care creația sa se înscrie cu exactitate și onestitate. Pe această direcție, prioritară pentru compozitor, se află muzica de factură academică și genul superior românesc, despre care scria și Constantin Brăiloiu.