Generalplan Ost
From Wikipedia, the free encyclopedia
Generalplan Ost (Pronunție în germană: /ɡenəˈʁaːlˌplaːn ˈɔst/; Planul general pentru est), abreviat GPO, a fost planul guvernului Germaniei Naziste pentru purificarea etnică pringenocid[1] pe scară largă și colonizarea cu etnici germani a Europei Centrale și Răsăritene. Acest proces urma să fie aibă loc în teritoriile ocupate de Germania în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Punerea în aplicare a planului a fost încercată în timpul războiului, ducând indirect sau direct la moartea a milioane de oameni prin împușcare, înfometare, boli, Muncă forțată și genocid.
Planul general pentru est | |
Planul noilor așezări germane de colonizare (marcate cu puncte și romburi), întocmit de Institutul de Agricultură din Berlin a Universității Friedrich Wilhelm în 1942, care viza statele baltice, Polonia, Belarus, Ucraina și Crimeea | |
Durata | 1941–1945 |
---|---|
Localizarea | Teritoriile controlate de Germania Nazistă |
Tip | Genocid și purificare etnică |
Cauza | Lebensraum (spațiul vital) și Heim ins Reich (înapoi în Reich) |
Cu toate acestea, implementarea sa deplină nu a fost considerată posibilă în timpul operațiunilor militare majore și nu a fost finalizat din cauza înfrângerii Germaniei.[2][3][4]
Liniile directoare operaționale ale programului s-au bazat pe politica Lebensraum concepută de Adolf Hitler și Partidul Nazist conform ideologiei expansioniste germane - Marșul către Est (Drang nach Osten)(d). Generalplan Ost era astfel o parte a Noii Ordini naziste în Europa.[5]
Planul a fost în continuă schimbare, funcție de situația din Europa. Există patru versiuni cunoscute ale acestuia, dezvoltate odată cu trecerea timpului. După ocuparea Poloniei, planul original pentru Generalplan Ost (GPO) a fost discutat de RKFDV(d) la mijlocul anului 1940 în timpul transferurilor de populație nazisto-sovietice. A doua versiune cunoscută a GPO a fost obținută de RSHA de la Erhard Wetzel în aprilie 1942. A treia versiune a fost datată oficial iunie 1942. Planul final de colonizare în răsărit a fost emis de RKFDV la 29 octombrie 1942. Cu toate acestea, după înfrângerea de la Stalingrad, planificarea colonizării în est a fost suspendată, iar programul a fost abandonat treptat.[6] Planificarea includea și estimări ale costurilor de punere în practică, care variau între 40 și 67 de miliarde de mărci, această din urmă cifră fiind apropiată de întregul PIB al Germaniei pentru 1941.[7] O estimare a costurilor de 45,7 miliarde de Reichsmarks a fost inclusă în versiunea din primăvara anului 1942 a planului, în care mai mult de jumătate din cheltuieli urma să fie alocată pentru îmbunătățiri funciare, dezvoltarea agriculturii și infrastructura de transport. Acest aspect al finanțării urma să fie furnizat direct din surse de stat, iar restul, precum pentru proiectele de dezvoltare urbană și industrială, urma să fie rezolvat în condițiile concurenței dintre diferitele firme private.[8]