zbura

Din latină *exvŏlāre.

(v.intranz.) (despre păsări și insecte) a plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor.
O hârtie luată de vânt zboară în aer.
a pleca în zbor, a-și lua zborul.
(despre lucruri) a pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind zvârlit sau lansat cu putere).
Berzele zboară în stoluri spre Africa.
(v.intranz.)) (despre aparate de zbor) a se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat.
Avionul zboară cu 1000 de km pe oră.
(v.intranz.) (fig.) a merge foarte repede, a alerga, a goni.
(despre oameni) a străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva.
(despre timp) a trece, a se scurge repede.
(despre gânduri, idei) a se succeda cu repeziciune.
(v.tranz.) (fig.) a smulge de la locul său, a prăvăli, a răsturna.
(v.intranz.) (rar) a cădea, a se prăbuși, a se prăvăli.

A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî
A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare
(fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia
(intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă)
(tranz. pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza

a se ridi-ca în aer

română