stăruință
From Wiktionary, the free dictionary
Etimologie
Din a stărui + sufixul -ință.
Pronunție
- AFI: /stə.ruˈin.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului stăruință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stăruință | stăruințe |
| Articulat | stăruința | stăruințele |
| Genitiv-Dativ | stăruinței | stăruințelor |
| Vocativ | stăruință | stăruințelor |
- faptul de a stărui; rugăminte, cerere repetată și insistentă; insistență, stăruire, stăruială.
- perseverență, tenacitate, (într-o acțiune, într-un sentiment etc.).
- silință, străduință într-o acțiune.
Locuțiuni
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
