rătăci
From Wiktionary, the free dictionary
Etimologie
Probabil din latină errātĭcus sau *errātĭcāre.
Pronunție
- AFI: /rə.təˈʧi/
Verb
| Conjugarea verbului (se) rătăci | |
| Infinitiv | a (se) rătăci |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) rătăcesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) rătăcească |
| Participiu | rătăcit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl.) a pierde drumul, a greși direcția, a nu mai ști unde se află.
- S-a rătăcit în pădure.
- a se pierde de cineva.
- (v.intranz.) a umbla de ici-colo căutând drumul, încercând să iasă la liman, să se orienteze, să ajungă la țintă.
- (v.intranz.) a pribegi, a hoinări, a colinda.
- (v.refl.) a se așeza într-un loc străin.
- (v.tranz.) a nu mai ști unde a fost pus sau unde se găsește cineva sau ceva.
- A rătăci o carte.
- (v.refl.) a ajunge, a se afla într-un loc unde nu se aștepta nimeni să se afle.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a umbla căutând drumul
|
|
a încurca printre altele de același fel, neștiind unde se află
|
Etimologie
Din rătăci.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru rătăci.
Referințe
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
