prieten
From Wiktionary, the free dictionary
Variante
Etimologie
Din slavă prijatelĩ, prin bulgară приятел (prijátel).
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului prieten | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prieten | prieteni |
| Articulat | prietenul | prietenii |
| Genitiv-Dativ | prietenului | prietenilor |
| Vocativ | ' | ' |
- persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune.
- (folosit și ca termen de adresare) fiecare dintre persoanele (sau colectivitățile) legate printr-un sentiment de simpatie, stimă și atașament reciproc.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Expresii
- Prieten de nădejde = persoană în care ai multă incredere și pe care te poți baza în orice situație
- Prietenul la nevoie se cunoaște = prietenii adevărați sunt alături de tine și la bine, dar mai ales la rău
Traduceri
amic
|
|
Referințe
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
