polinom
From Wiktionary, the free dictionary
Etimologie
Din franceză polynôme.
Pronunție
- AFI: /po.li'nom/
Substantiv
| Declinarea substantivului polinom | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | polinom | polinoame |
| Articulat | polinomul | polinoamele |
| Genitiv-Dativ | polinomului | polinoamelor |
| Vocativ | polinomule | polinoamelor |
- expresie algebrică constituită din mai multe monoame, legate între ele prin semnul plus sau minus; suma algebrică a mai multor monoame.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
