organic
From Wiktionary, the free dictionary
Etimologie
Din latină organicus, franceză organique.
Pronunție
- AFI: /or'ga.nik/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului organic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | organic | organici |
| Feminin | organică | organice |
| Neutru | organic | organice |
- care ține de structura, de esența, de funcțiile unui organ sau ale unui organism; privitor la organe sau organisme vii.
- care are structura unui organism, constituind un întreg diferențiat și în același timp unitar; organizat, unitar, inseparabil.
- care rezultă din organizarea, din construcția insăși a unui lucru; esențial, lăuntric, intrinsec.
- fundamental.
- (și adv.) (și adv.; despre relații, legături) analog legăturii care unește părțile unui organism; indisolubil.
- (despre substanțe, materii, etc.) care este alcătuit din carbon și hidrogen, uneori și din alte elemente chimice (oxigen, azot, etc.).
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
