nucleu
From Wiktionary, the free dictionary
Etimologie
Din franceză nucléus < latină nucleus.
Pronunție
- AFI: /nu'klew/
Substantiv
| Declinarea substantivului nucleu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nucleu | nuclee |
| Articulat | nucleul | nucleele |
| Genitiv-Dativ | nucleului | nucleelor |
| Vocativ | nucleule | nucleelor |
- (fiz.) particulă centrală a unui atom alcătuită din protoni și neutroni, purtătoare de sarcini electrice pozitive, în care este concentrată aproape toată masa atomului.
- (chim.) ciclu de atomi sau ansamblu de cicluri de atomi alipite, care formează scheletul moleculelor unei substanțe și care rămâne neschimbat la toți derivații substanței respective.
- (biol.) element constitutiv al celulei organice, de formă sferică sau ovoidală, situat în plasmă, având o structură proprie și îndeplinind funcții însemnate în viața celulei.
- grupare de celule nervoase din axul nervos, care constituie centri nervoși sau regiunea de origine a unor nervi.
- (fig.) element esențial, central al unui lucru, al unei acțiuni.
- grup restrâns de persoane care acționează în mod organizat și în jurul căruia se formează sau tinde să se formeze o grupare mai mare.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
