nervo

nervatură. (italiano) Din nervo. AFI: /nervaˈtura/ nervatura f., nervature pl. (la pl.) nervi (bot.) nervație, nervatură (arhit.) fermă nervo Treccani.it

nervozitate enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritație nervo nervosità nervoso (português) Din nervoso + sufixul -ismo. Pronunție lipsă

Din boală + nervoasă. AFI: /ˈbo̯a.lə nerˈvo̯a.sə/ boală nervoasă boală care afectează psihicul (fără a fi cauzată de vreo leziune organică cunoscută);

Wikipedia are un articol despre nerv Din latină nervus. Confer italiană nervo. AFI: /nerv/ (anat.) organ de transmisiune a impulsului nervos, care unește

m., vaghi pl. vag, ambiguitate (livr.) amant, iubit (anat.) nerv vag 3: nervo vago Din vagare. forma de persoana a I-a singular la indicativ prezent pentru