margine
From Wiktionary, the free dictionary
Etimologie
Din latină margo, marginis.
Pronunție
- AFI: /'mar.ʤi.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului margine | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | margine | margini |
| Articulat | marginea | marginile |
| Genitiv-Dativ | marginii | marginilor |
| Vocativ | margine | marginilor |
- loc unde se termină o suprafață; extremitate, capăt al unei suprafețe.
- (spec.) hotar, frontieră.
- (spec.) periferie.
- (spec.) mal, țărm.
- circumferință a gurii unei gropi sau a unui recipient; loc unde se termină o groapă sau un recipient.
- (fig.) limită până la care se poate admite sau concepe ceva.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
