impuls
From Wiktionary, the free dictionary
română
Etimologie
Din latină impulsus.
Pronunție
- AFI: /im'puls/
Substantiv
| Declinarea substantivului impuls | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | impuls | impulsuri |
| Articulat | impulsul | impulsurile |
| Genitiv-Dativ | impulsului | impulsurilor |
| Vocativ | impulsule | impulsurilor |
- îndemn, stimulent, avânt (în realizarea unei acțiuni); (fiziol.) mișcare bruscă și momentană, determinată de acțiunea stimulenților nervoși și orientată spre executarea unui anumit act.
- (fiz.) mărime fizică egală cu produsul dintre masa și viteza unui corp în mișcare.
- variație bruscă, intensă și de scurtă durată a unei mărimi variabile; impulsie.
- Impulsul curentului electric.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.