dușmănie

română

Etimologie

Din dușman + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /duʃ.mə'ni.je/

Substantiv

Declinarea substantivului dușmănie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dușmănie	dușmănii
Articulat	dușmănia	dușmăniile
Genitiv-Dativ	dușmăniei	dușmăniilor
Vocativ	'	'

1. sentiment de ură față de cineva sau de ceva; relații pline de ură între persoane.

   Ce e dușmănia asta neîmblânzită între voi?

Sinonime

• animozitate, discordie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie, (livr.) inimiciție, (înv. și pop.) price, (pop. și fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. și reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scârbă, (Mold.) poxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urâciune, vrăjbie, (latinism înv.) rancoare

Antonime

• amiciție, prietenie, simpatie

Cuvinte derivate

• dușman
• dușmană, dușmancă
• dușmănesc
• dușmănește
• dușmăni
• dușmănire
• dușmănit
• dușmănos
• îndușmăni
• îndușmănire
• îndușmănit

Traduceri

atitudine răuvoitoare, față de cineva

albaneză: armiqësi (shqip) engleză: enmity (English), hostility (English) esperanto: malamikeco (Esperanto) estoniană: vaenulikkus (eesti) finlandeză: viha (suomi), vihanpito (suomi) franceză: inimitié (français) f. germană: Feindschaft (Deutsch) f. greacă: εχθρότητα (Ελληνικά) (ehthrótita) f. italiană: inimicizia (italiano) f. japoneză: 敵対 (日本語) (てきたい, tekitai), 敵意 (日本語) (てきい, tekii), 不和 (日本語) (ふわ, fuwa)

maghiară: ellenségeskedés (magyar) norvegiană: fiendskap (norsk) neerlandeză: vijandschap (Nederlands) m. poloneză: wrogość (polski) portugheză: inimizade (português) f. rusă: враждебность (русский) (vražd'ébnost') f. spaniolă: enemistad (español) suedeză: fiendskap (svenska) c. turcă: düşmanlık (Türkçe), husumet (Türkçe)

Referințe

• DEX online