Etimologie
Din verbul a dori + sufixul -ință.
Substantiv
Declinarea substantivului dorință |
f. |
Singular |
Plural |
Nominativ-Acuzativ |
dorință |
dorințe |
Articulat |
dorința |
dorințele |
Genitiv-Dativ |
dorinței |
dorințelor |
Vocativ |
' |
' |
- stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva.
- Și-a exprimat dorința de a...
- ceea ce constituie năzuința, aspirația cuiva.
- poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.).
- atracție erotică.
Expresii
- (intl.) A duce dorința sus = a denunța
Traduceri
doleanță; ceea ce este dorit
|
|
- italiană: desiderio (italiano) m.
- letonă: vēlme (latviešu)
- macedoneană: желба (македонски) (žélba) f.
- maghiară: kívánság (magyar)
- norvegiană: ønske (norsk)
- neerlandeză: verlangen (Nederlands) n.; wens (Nederlands)
- papamiento: deseo (Papiamentu)
- poloneză: pragnienie (polski) n., pożądanie (polski) n.; życzenie (polski) n.
- portugheză: desejo (português) m.
- retoromană: giavisch (rumantsch) m., desideri (rumantsch) m.
- rusă: желание (русский) (želánije) n.
- sârbă: жеља (српски / srpski) (želja)
- siciliană: disiu (sicilianu) m.
- slovenă: želja (slovenščina) f.
- spaniolă: deseo (español) m.
- suedeză: önskan (svenska) c., önskemål (svenska) n.
- swahili: ari (Kiswahili)
- telugu: కోరిక (తెలుగు) (kOrika), అభిలాష (తెలుగు) (abhilaasha)
- turcă: arzu (Türkçe), istek (Türkçe), emel (Türkçe), iştiyak (Türkçe), rağbet (Türkçe), eğilim (Türkçe), meyil (Türkçe)
|