Etimologie
Din latină currere (după merge).
Verb
Conjugarea verbului curge |
Infinitiv |
a curge |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
curge (pers. 3) |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să curgă |
Participiu |
curs |
Conjugare |
III |
I.
- (v.intranz.) (despre ape) a se mișca necontenit în direcția pantei.
- Apa curge lin la vale.
- Apa curge, pietrele rămân.
- (despre ploaie) a cădea din abundență, întruna.
- a pluti.
- Curgeau pe râu scânduri rupte.
- (despre sânge) a circula.
- (despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge) a se scurge, a picura.
- Îi curge lacrimi din ochi.
- a supura.
- (despre unele materii trecute în stare lichidă) a se prelinge.
- A curs lumânarea.
- a lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru.
- Curge butoiul.
- a se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată.
- a atârna, a spânzura.
- Părul curge pe spate.
- Părul lung curgea în vițe până pe spate.
- (despre grupuri de ființe sau de vehicule) a se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi.
II.
- (fig.) (despre vorbe, discursuri, stil etc.) a se înșira cu ușurință.
- (despre timp, viață, zile etc.) a trece, a se desfășura.
- (despre termene, dobânzi) a se socoti, a începe de la...
- (înv.; despre apariția unui fenomen) a rezulta, a proveni, a decurge.
Expresii
- A curge gârlă = a veni din belșug
- Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp
- Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva
- A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase