culă
From Wiktionary, the free dictionary
Etimologie
Din turcă kula. Confer bulgară, sârbocroată kula.
Pronunție
- AFI: /'ku.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului culă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | culă | cule |
| Articulat | cula | culele |
| Genitiv-Dativ | culei | culelor |
| Vocativ | culă | culelor |
- clădire în formă de turn, cu baza dreptunghiulară (care servea, în trecut, și ca loc de apărare).
- (înv.) turn circular; cupolă, boltă.
- turn boltit în palatul domnesc, în care se păstra vistieria; (p.ext.) vistierie, tezaur.
- (înv.) beci boltit; subterană.
- (înv.) conac boieresc, casă (fortificată) a proprietarului unei moșii.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
