cotei

română

Etimologie

Origine incertă. S-au propus succesiv vreun cuvânt dacic (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 274), un derivat de la cot (Șeineanu, Création métaphorique, II, 15; Ruffini 114), în albaneză kut(a) („câine”) (Philippide, II, 809; Pascu, Beiträge, 40), cuvântul slavă (veche) kotelĩ (DAR; Scriban) sau rusă kotejko („pisică”) (Candrea), ori vreun idiom anterior indoeuropean (Lahovary 326).

Cel mai probabil este să avem a face cu o origine expresivă în legătură cu coteli („a iscodi”) (în acest caz forma primitivă ar putea fi *cotel, cu singular analogic) sau mai probabil coțăi („a tăia coada”) (pornind de la formă primitivă *cotaie, ca potaie, alt singular analogic); această ultimă formă se potrivește mai bine cu derivare pe care îi propunem în continuare.

Pronunție

• AFI: /koˈtej/

Substantiv

Declinarea substantivului cotei
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cotei	cotei
Articulat	coteiul	coteii
Genitiv-Dativ	coteiului	coteilor
Vocativ	coteiule	coteilor

1. câine de talie mică, cu picioarele scurte.

Cuvinte derivate

• coteică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• etico

Referințe

• DEX '98 via DEX online