cerceta

română

Etimologie

Din latină circitare.

Pronunție

• AFI: /ʧeɾ.ˈʧe.ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) cerceta
Infinitiv	a (se) cerceta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) cercetez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) cerceteze
Participiu	cercetat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) examina cu atenție; a (se) observa, a (se) controla.

   A cerceta locurile.

   A cerceta problema.

2. (v.tranz.) a studia, a consulta.

   Am cercetat toate documentele.

3. (v.tranz.) a căuta.
4. (v.tranz.) a căuta să afle; a se informa; a iscodi.
5. (v.tranz.) a întreba, a chestiona.
6. (jur.) a face o cercetare; a ancheta.
7. (v.tranz.) (pop.) a vizita.

Antonime

• 1: analiza, examina
• 2: consulta, examina, studia
• 3: căuta
• 4: informa
• 6: ancheta

Cuvinte derivate

• cercetare
• cercetat
• cercetaș
• cercetășie
• cercetător, cercetătoare

Traduceri

a face o cercetare

afrikaans: ondersoek (Afrikaans) daneză: undersøge (dansk) engleză: research (English) esperanto: reserĉi (Esperanto) finlandeză: tutkia (suomi), selvittää (suomi) franceză: rechercher (français), fouiller (français) germană: untersuchen (Deutsch), erforschen (Deutsch) interlingua: recercar (interlingua)

japoneză: 研究する (kenkyū-suru) (日本語), 調査する (chōsa-suru) (日本語) neerlandeză: onderzoeken (Nederlands) poloneză: badania (polski) portugheză: buscar (português) rusă: исследовать (issl'édovat') (русский) spaniolă: buscar (español), investigar (español) suedeză: undersöka (svenska), forska (svenska) turcă: araştırmak (Türkçe)