întemeia

română

Etimologie

Din în + temei.

Pronunție

• AFI: /ɨn.te.me'ja/

Verb

Conjugarea verbului (se) întemeia
Infinitiv	a (se) întemeia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) întemeiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) întemeieze
Participiu	întemeiat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a înființa, a funda (un stat, o instituție etc.).

   A întemeiat un nou sat.

2. (rar) a zidi, a clădi.
3. (fig.) a pune temelii durabile; a consolida.
4. (v.refl.) (fig.) a avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva).

Sinonime

• 1: înființa, (înv. fig.) așeza, făuri
• 4: baza

Cuvinte derivate

• întemeiat
• întemeiere
• neîntemeiat

Cuvinte apropiate

• netemeinic
• temei
• temeinic

Traduceri

a face să ia ființă (având un temei real); a fonda

catalană: fundar (català) cehă: založit (čeština) daneză: grundlægge (dansk) engleză: found (English) esperanto: fondi (Esperanto) estoniană: asutama (eesti) franceză: fonder (français) germană: gründen (Deutsch) greacă: θεμελιώνω (Ελληνικά) (themelióno) italiană: fondare (italiano)

norvegiană: grunnlegge (norsk) neerlandeză: stichten (Nederlands) occitană: fondar (occitan) papamiento: funda (Papiamentu) poloneză: zakładać (polski), założyć (polski) portugheză: fundar (português) rusă: основывать (русский) (osnov'ivat'), учреждать (русский) (učrehdat') spaniolă: fundar (español) suedeză: grunda (svenska) turcă: kurmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online