îngăduință
From Wiktionary, the free dictionary
Etimologie
Din a îngădui + sufixul -ință.
Pronunție
- AFI: /ɨn.gə.du'in.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului îngăduință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îngăduință | invariabil |
| Articulat | îngăduința | invariabil |
| Genitiv-Dativ | îngăduinței | invariabil |
| Vocativ | îngăduință | invariabil |
- încuviințare, permisiune, voie; indulgență, toleranță, îngăduială, îngăduire.
- înțelegere, bunăvoință reciprocă.
- (fam., rar) păsuire, răgaz.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
