înțeleni

Conjugarea verbului înțeleni
Infinitiv	a înțeleni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înțelenesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înțelenească
Participiu	înțelenit
Conjugare	IV

(v.intranz.) (despre pământ, la pers. 3) a se întări, a se preface în țelină (prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc.).
Soarele a înțelenit pământul.
(v.tranz. și refl.) a lăsa sau a sta în nemișcare, în inactivitate; a (se) înțepeni, a (se) fixa.
(v.intranz.) (fig.) a rămâne nemișcat, împietrit; a încremeni.

română