Alnitak
From Wikipedia, the free encyclopedia
Alnitak (din arabă النطاق an-niṭāq: „centura”[1]) este denumirea tradițională a stelei Zeta Orionis (ζ Ori / ζ Orionis), din constelația Orion. Zeta Orionis este steaua cea mai la est, din Centura lui Orion. Celelalte stele din centură sunt Alnilam (Epsilon Orionis) și Mintaka (Delta Orionis).
| Alnitak Aa/Ab/B | |||||
| |||||
| Denumire Bayer | ζ Orionis / ζ Ori / Zeta Orionis | ||||
| Denumire Flamsteed | 50 Ori | ||||
| Date de observație | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Constelație | Orion | ||||
| Magnitudine aparentă | 1,70/ ~4 / 4,21 | ||||
| Magnitudine aparentă vizuală | Magnitudine aparentă vizuală | ||||
| Magnitudine absolută (Mv) | -5,25 | ||||
| Clasificare spectrală | O9Iab | ||||
| Tipul de variabilă | Variabilă Beta Cephei  | ||||
| Declinație | −01° 56′ 34″ | ||||
| Ascensie dreaptă | 05h 40m 45.5s | ||||
| Adjectiv | alnitakan | ||||
| Astrometrie | |||||
| Viteză radială (Rv) | |||||
| Paralaxă (π) | 3,99 | ||||
| Eroare paralaxă | 0,64 | ||||
| Distanța față de Terra | ± 800 al (250 pc) | ||||
| Distanța față de centrul Căii Lactee | Distanța față de centrul Căii Lactee | ||||
| Orbită | |||||
| Companion/pereche | [stea pereche] nerecomandat | ||||
| Axă semimajoră | 2.728 | ||||
| Excentricitate | 0,07 | ||||
| Detalii | |||||
| Zeta Orionis Aa | |||||
| Masă | 28 M☉ | ||||
| Rază | 20 R☉ | ||||
| Luminozitate | 100,000/1,300/? L☉ | ||||
| Temperatură | 31.500 ± 1000 K | ||||
| Zeta Orionis B | |||||
| Masă | 23 M☉ | ||||
| Temperatură | temperatura la suprafață | ||||
| Alte denumiri | |||||
| Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |||||
Modifică date / text  | |||||
Alnitak / Zeta Orionis este un sistem stelar triplu aflat la 800 ani-lumină distanță. Steaua primară Zeta Orionis Aa este o supergigantă albastră de tip spectral O9Iab, de magnitudine absolută -5,25. Este de 28 de ori mai masivă decât Soarele și se estimează că raza sa este de 20 de ori mai mare decât raza Soarelui.[2] Are o viață scurtă, de ordinul a câtorva sute de milioane de ani, și va sfârși într-o supernovă.
Zeta Orionis B este o stea de magnitudine aparentă 4 de clasă B, care orbitează Zeta Orionis Aa în 1 500 de ani. Cea de-a treia stea, Zeta Orionis Ab, a fost descoperită în 1998.[3] Ea este o stea de magnitudine aparentă 4 de clasă O.
Sistemul Alnitak este cufundat în nebulozitatea IC 434.
Comparaţie între Zeta Orionis şi Soarele nostru (stânga jos), la aceeași scară
Note
Legături externe
Vezi și
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.