Vlad Călugărul

Vlad Călugărul (n. 1425, Transilvania, Regatul Ungariei – d. noiembrie 1495, Glavacioc, Ștefan cel Mare, Argeș, România) a fost fiul lui Vlad Dracul, fiind frate după tată cu Vlad Țepeș. După moartea fratelui său, Vlad Călugărul a condus Țara Românească în anul 1481 și între anii 1482 și 1495. A refăcut mănăstirea Glavacioc, unde a fost înmormântat. Fiul lui Vlad Călugărul, prințul Vlăduț, a fost decapitat de turci, la doar 16 ani, în curtea Mănăstirii Mihai Vodă.^[6]

Vlad al IV-lea (Vlad Călugărul)
Domn al Țării Românești
Vlad Călugărul. Reprezentare din sec. al XIX-lea
Date personale
Născut	1425 Transilvania, Regatul Ungariei[1]
Decedat	noiembrie 1495 (70 ani) Glavacioc, Ștefan cel Mare, Argeș, România[1]
Părinți	Vlad Dracul Cătuna
Frați și surori	Vlad Țepeș Radu cel Frumos Mircea al II-lea
Căsătorit cu	Rada-Smaranda Maria Palaiologina
Copii	Radu cel Mare[2] Vlad al V-lea cel Tânăr
Religie	creștinism ortodox[*]​
Ocupație	călugăr
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Dinastia Drăculeștilor
Domn al Țării Românești (1x)
Domnie	septembrie – 16 noiembrie 1481[3]
Predecesor	Mircea al II-lea
Succesor	Basarab cel Tânăr Țepeluș
Domn al Țării Românești (2x)
Domnie	aprilie 1482[4] – noiembrie 1495[5]
Predecesor	Basarab cel Tânăr Țepeluș
Succesor	Radu cel Mare
Modifică date / text

Porecla

Cu numele de botez Petru, a fost poreclit Călugărul, deoarece, așa cum arată un document contemporan, „a fost în tinerețe călugăr, după aceea și preot și egumen în mănăstire. După aceea s-a răspopit și s-a ridicat la domnie și s-a însurat.” Se pare că, la fel ca și alți feciori de domni, precum Radu Paisie, a îmbrăcat rasa monahală cu scopul de a elimina unele bănuieli ale domnilor aflați în acel timp la tron, cu privire la intențiile sale de a-și revendica moștenirea părintească. ^[7]

Mormântul

Când a fost înhumat la Mănăstirea Glavacioc, mormântul său a fost acoperit cu o piatră simplă, neinscripționată, și astfel i s-a șters amintirea. Încă din secolul al XVIII-lea, peste 150 de arheologi au încercat să găsească mormântul lui Vlad Călugărul, căutându-l în peste 60 de zone din toate regiunile României. În august 2005, doi arheologi – Spiridon Cristocea, pe atunci director al Muzeului Județean Argeș, și profesorul de istorie Marius Păduraru au reușit să-i descopere mormântul. Săpăturile au scos la lumină oseminte foarte vechi, acoperite de o piatră funerară pusă în 1704, la două secole după ce Vlad Călugărul murise. Pe piatră scria în slavonă că „sub această piatră se odihnesc oasele creștinului domnitor Vlad Călugărul, care a avut o contribuție foarte importantă la renovarea mănăstirii. Piatra a fost pusă de către egumenul Ștefan în martie 1704.” Mormântul era într-o stare avansată de degradare, după ce fusese profanat de mai multe ori în ultimii 500 de ani. În schimb, piatra de mormânt confecționată din calcar numulitic se află într-o stare de conservare excepțională și reprezintă, prin motivele decorative pe care le conține, un monument reprezentativ al artei brâncovenești: un corb, o cruce, o sabie și un sceptru.^[8]

In memoriam

La intrarea în Curtea Domnească din Târgoviște există 33 de busturi de domni și voievozi care au condus Țară Românească din Curtea Domnească ridicată la Târgoviște în vremea lui Mircea cel Bătrân, între care și cel al lui Vlad Călugărul.^[9]