Umberto I al Italiei

Umberto I de Savoia (n. 14 martie 1844, Torino, Regatul Sardiniei – d. 29 iulie 1900, Monza, Regatul Italiei), fiu al lui Vittorio Emanuele II de Savoia și al Mariei Adelaide de Ranieri, a fost rege al Italiei din 1878 până în 1900. Numele său complet este Umberto Rainerio Carlo Emanuele Giovanni Maria Ferdinando Eugenio, Principe de Piemont.

Umberto I
Rege al Italiei
Regele Umberto I în 1895
Date personale
Născut	14 martie 1844 Torino, Regatul Italiei
Decedat	29 iulie 1900 (56 de ani) Monza, Regatul Italiei
Înmormântat	Panteonul din Roma
Cauza decesului	omor (plagă împușcată[*]​)
Părinți	Victor Emmanuel al II-lea al Italiei Adelaide de Austria
Frați și surori	Maria Pia de Savoia Prințesa Maria Clotilde a Savoiei Amadeo al Spaniei Oddone de Savoia
Căsătorit cu	Margareta de Savoia
Copii	Victor Emmanuel al III-lea
Cetățenie	Regatul Italiei (17 martie 1861–29 iulie 1900)
Religie	catolicism
Ocupație	monarh suveran[*]​
Limbi vorbite	limba italiană
Apartenență nobiliară
Titluri	Lista regilor Italiei medievale
Familie nobiliară	Casa de Savoia
Imn regal	Marcia Reale
Rege al Italiei
Domnie	9 ianuarie 1878 – 29 iulie 1900
Predecesor	Victor Emmanuel II
Succesor	Victor Emmanuel III
Semnătură
Modifică date / text

Viață

A avut încă din copilărie o educație preponderent militară, care i-a format caracterul și ideile pe care le-a susținut în timpul domniei.
A luat parte la al treilea război de independență italiană în fruntea celei de a XVI-a Divizii. Cu acest rol a participat la înfruntarea de la Villafranca (24 iunie 1866) în cadrul înfrângerii forțelor italiene în Bătălia de la Custoza.

Umberto I a fost un aprig susținător al Triplei Alianțe, mai ales după ocuparea franceză a Tunisiei în 1881, unde Italia avansa pretenții, și al guvernului lui Francesco Crispi în proiectul său de întărire a statului în interior (în această perioadă se definește figura președintelui consiliului (1890) și a expansiunii coloniale și de putere internațională externă.

În ideea de a obține vizibilitate și importanță internațională, a sprijinit lansarea colonială în Africa cu ocuparea Eritreei (1885-1896) și a Somaliei (1889-1905).

Familie

S-a căsătorit cu verișoara sa, Margareta de Savoia. Cuplul a produs un singur fiu, baiat, care va moșteni tronul tatălui său, Victor Emmanuel al III-lea. Mariajul, în ceea ce privește sentimentele proprii, nu a fost un succes. Umberto avea deja o iubită, pe Eugenia Attendolo Bolognini, care va deveni domnișoara de onoare a Margaretei, însă relația a durat doar 2 ani. Cu toate acestea, Margareta și Umberto, nu și-au făcut niciodată cunoscută publicului despărțirea lor personală, iar relația lor a fost în alte aspecte destul de amabilă: Margareta și Umberto au lucrat împreună armonios drept colegi, Umberto chiar bazându-se pe ea din punct de vedere politic.

Pe parcursul căsătoriei, Umberto a mai avut numeroase amante, printre care se numără și Vincenza Publicola-Santacroce, contesă de Santa.

Arbore genealogic