filozof polonez, eseist și autor de science fiction From Wikipedia, the free encyclopedia
Stanisław Herman Lem (n. , Lwów, Lwów Voivodeship(d), Polonia – d. , Cracovia, Polonia) a fost un scriitor polonez de science fiction, dar și filozof și scriitor satiric. A devenit Cavaler al Ordinului Alb (Order Orła Białego)[18]. Cărțile sale au fost traduse în 41 de limbi și s-au vândut în peste 27 milioane de exemplare[19]. A devenit faimos datorită romanului Solaris, care a fost ecranizat de trei ori. În 1976, Theodore Sturgeon spunea că Lem e cel mai citit scriitor science fiction din lume[20].
Opera sa explorează teme filozofice, speculații asupra tehnologiei, natura inteligenței, imposibilitatea comunicării și înțelegerii reciproce, disperarea în fața limitelor omenești, locul omenirii în Univers. Ea este uneori prezentată sub formă de ficțiune, iar alteori sub forma eseurilor sau cărților filozofice. Traducerea operelor sale este dificilă din cauza pasajelor cu expresii elaborate, poeziilor extraterestre sau robotice și numeroaselor jocuri de cuvinte.
Lem s-a născut la 12 septembrie 1921 în orașul Lvov, Polonia (acum Ucraina). Având „origini burgheze”, a fost nevoie de legăturile tatălui său pentru a fi acceptat la facultatea de medicină din cadrul Universității din Lvov în 1940.[21] În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și a ocupației naziste (1941–1944), Lem a fost nevoit să folosească acte false - familia lui Lem avea origini evreiești[22], ceea ce o punea într-un pericol mai mare decât simplul fapt că erau cetățeni și intelectuali polonezi - câștigându-și existența ca mecanic auto și sudor și devenind membru activ al mișcării de rezistență. În 1945, provincia estică Kresy a fost anexată Ucrainei Sovietice[23], așa încât familia - la fel ca multe alte familii poloneze - a fost relocată în Cracovia unde Lem, la insistențele tatălui său, a reluat studiile de medicină în cadrul Universității Jagiellone. A refuzat să își adapteze răspunsurile la teoria dominantă la care aderase Trofim Lîsenko, ratându-și intenționat examenul final pentru a nu fi obligat să devină doctor militar[21]. Anterior, el începuse să lucreze ca cercetător asistent într-o instituție științifică și să scrie povestiri în timpul liber.
Lem a debutat în 1946 ca poet. Început în acel an, primul roman de ficțiune al lui Lem, Człowiek z Marsa (Omul de pe Marte) a fost publicat în foileton în revista Nowy Świat Przygód din Katowice. Între 1947 și 1950, Lem și-a continuat atât cariera de asistent în cercetarea științifică, cât și publicarea de poezii, povestiri și eseuri științifice, supunându-se rigorilor stalinismului, care cerea ca toate operele să fie aprobate în mod direct de către regimul comunist. Lem a finalizat romanul parțial autobiografic Edificiul nebuniei absolute în 1949, dar publicarea acesteia a fost blocată de autorități până în 1955, când i-a adăugat o continuare mai acceptabilă din punct de vedere al doctrinei realismului socialist. În 1951 a publicat prima sa carte, Astronauții, care a fost încadrată în genul SF-ului juvenil și în care Lem a fost obligat să insereze referințe la „viitorul glorios al comunismului”. Ulterior avea să își critice romanul (ca și alte opere de început care au cedat în fața presiunilor ideologice) ca fiind simplist, însă publicarea lui l-a convins să-și dedice întregul timp scrierii [23].
Lem a devenit cu adevărat productiv după 1956, când perioada de „de-stalinizare” din Uniunea Sovietică a condus la revoluția poloneză din 1956, în care Polonia a experimentat o libertate a opiniei crescândă. Între 1956 și 1968 Lem a scris 17 cărți. Opera sa a fost tradusă peste hotare, în principal în țările din blocul răsăritean. În 1957 a publicat prima sa carte filozofică, Dialogi care, împreună cu Summa Technologiae (1964), reprezintă cele mai faimoase texte filozofice ale lui. Summa se remarcă prin faptul că reprezintă o analiză unică a efectelor dezvoltării sociale, cibernetice și biologice. În opera sa, Lem aduce în discuție implicațiile filozofice ale tehnologiilor care se aflau doar pe tărâmul SF-ului la acea dată, dar au căpătat importanță în ziua de azi, cum ar fi realitatea virtuală și nanotehnologia. În deceniile care au urmat, el a publicat multe cărți, atât științifico-fantastice, cât și filozofico-futurologice, iar începând din anii '80 s-a orientat mai mult spre texte și eseuri filozofice.
Faima internațională a dobândit-o datorită Ciberiadei, o serie de povestiri umoristice dintr-un univers mecanizat locuit de roboți (care intră ocazional în contact cu „fețele palide” umane). Printre romanele sale cele mai cunoscute se numără Solaris (1961), Glasul Domnului (1968) și Fiasko (1987), toate prezentând tema majoră a futilității tentativelor omenirii de a înțelege formele extraterestre de viață. Solaris a fost ecranizat în 1972 de regizorul rus Andrei Tarkovski și a câștigat Premiul Special al Juriului la Festivalul Internațional de Film de la Cannes în același an[23]. În 2002, Steven Soderbergh a regizat o nouă ecranizare, cu George Clooney în rolul principal.
În 1982, datorită declarării legii marțiale în Polonia, Lem s-a mutat în Berlinul de Vest, unde a devenit membru al Wissenschaftskolleg zu Berlin (Institutul de Studii Avansate din Berlin). Ulterior s-a stabilit la Viena, revenind în Polonia abia în 1988.
La începutul anilor '90, Lem s-a întâlnit cu criticul și expertul în literatură Peter Swirski pentru o serie de interviuri publicate alături de alte materiale critice și traduceri sub titlul A Stanislaw Lem Reader (1997). În carte, Lem vorbește despre o serie de probleme arareori atinse în interviurile anterioare. Cartea conține și traducerea făcută de Swirski eseului retrospectiv al lui Lem Thirty Year Later, dedicat legendarului tratat de non-ficțiune a lui Lem Summa Technologiae. În timpul unui interviu din 2005, Lem și-a exprimat dezamăgirea provocată de genul science fiction și pesimismul său privitor la progresul tehnologic. El considera trupul omenesc nepotrivit pentru zborul cosmic, susținea că tehnologia informației păstrează oamenii într-un mediu cu informații de calitate proastă și era de părere că roboții cu adevărat inteligenți nu sunt de dorit și nici nu pot fi construiți.[24]
Lem a decedat în Cracovia pe 27 martie 2006, la vârsta de 84 de ani, din cauza problemelor cardiace.
Lem a primit distincția de membru onorific al Science Fiction Writers of America în 1973, în ciuda faptului că nu era eligibil. Această distincție este dată celor care nu îndeplinesc criteriile de membru obișnuit, dar ar fi bineveniți ca membri. Însă Lem nu a avut niciodată o părere prea bună despre SF-ul american - în special despre operele lui Harlan Ellison — descriindu-l ca prost conceput, scris slab și interesat mai mult de bani decât de idei sau noi forme literare.[30] După publicarea sa în Statele Unite, când a devenit eligibil pentru distincția de membru obișnuit, distincția de membru onorific a fost anulată. Unii dintre membrii SFWA se pare că au avut în plan ca acest lucru să fie un fel de mustrare[31] și Lem a luat-o ca atare, deși poziția oficială a organizației a fost că distincția onorifică este doar pentru cei care nu sunt eligibili pentru a deveni membri obișnuiți. Lem a refuzat să păstreze distincția de membru obișnuit[32].
Lem a lăudat doar un scriitor SF american, pe Philip K. Dick — vezi antologia Fantastyka i futurologia. Dick, pe de altă parte, credea că Lem este un comitet care operează la ordinele partidului comunist pentru a controla opinia publică și a trimis o scrisoare FBI-ului în această direcție.[33] După ce mai mulți membri (printre care Ursula K. Le Guin) au protestat vizavi de tratamentul aplicat de către SFWA lui Lem, un membru s-a oferit să îi plătească cotizația, lucru pe care Lem nu l-a acceptat.[30][32]
Exceptând romanul său în trei părți Timpul nepierdut (scris în 1949 și publicat în 1955), restul operei lui Lem stă sub semnul fantasticului științific, gen căruia el i-a dat valențe și dimensiuni noi, în centrul căruia se situează ființa umană, raportul dintre om și tehnologie, atitudinea omului față de marile progrese ale științei și tehnicii, locul și rolul elementului uman în viitoarea societate, dominată de aceste uluitoare progrese.
În primele sale romane, Astronauții (1951) și Norul lui Magellan (1955), S. Lem înfățișează societatea viitorului, pe care și-o închipuie izbăvită de urgia războiului, unită, vorbind o singură limbă. Sunt romane pline de optimism: în sec. XXXI sunt lichidate definitv mizeria și foamea, se ameliorează complet mediul natural, în sec XXXII domnind un adevărat rai al tehnologiei.
În Solaris ne sunt prezentate încercările omului de a intra în legătura cu o altă civilizație cosmică, iar în Eden, nu fără o oarecare doză de pesimism, sunt relatate urmările pe care le poate avea folosirea abuzivă a teoriei informației. La granița dintre beletristică și filozofie se situează Jurnalele astrale, care reunesc amintirile și notele de călătorie prin spațiul cosmic ale lui Ijon Tichy, un Münchhausen modern, „un vestit călător printre stele, căpitan al îndepărtatei navigații galactice, vânător de meteoriți și comete, neobosit cercetător și descoperitor al 80.003 globuri, doctor honoris causa al Societății de Ocrotire a Micilor Planete și al mai multor alte societăți, cavaler al ordinelor căilor lactee și nebuloaselor...” (Se poate observa enumerarea comică sau mimizarea seriozității științifice, care vor cunoaște apogeul în Ciberiada.) În slavă „tichy” înseamnă „liniștit”, „pașnic”, asa ca prin călătoriile sale Iijon Tichy trece prin întâmplări ciudate, ce au loc într-o atmosferă de o naturalețe dezarmantă și care sunt povestite nu cu accente de bufonadă, ci sunt însoțite de adânci meditații filozofice pe tema poluării și autodistrugerii. Astfel, în călătoria „a opta” a lui Tichy, Pământul cere să fie primit în Organizația Planetelor Unite, dar candidatura sa este respinsă datorită nivelului înapoiat de civilizație și al marii rușini de care se face vinovat - războaiele!
Fostul agent literar al lui Lem, Franz Rottensteiner, a avut un rol important în introducerea lui pe piața occidentală, dar între cei doi a intervenit ulterior o despărțire în termeni neamicali. Rottensteiner a rezumat importanța sa:
„ Cu [numărul traducerilor și exemplarelor vândute], Lem este cel mai de succes autor al ficțiunii moderne poloneze; cu toate acestea, succesul său la nivel mondial este limitat, iar elementul de bază al publicării pe scară largă este constituit de condițiile speciale de publicare în cadrul blocului comunist: Polonia, Uniunea Sovietică și Republica Democrată Germană). Doar în Germania de Vest a avut Lem succes comercial [... și peste tot... ] în ultimii ani, interesul pentru el a dispărut. Dar el este singurul scriitor din SF-ul european a cărui mare parte a operei a fost tradusă în engleză și care [...] încă mai este publicat în SUA. Succesul anglofon al lui Lem se datorează traducerilor excelente ale lui Michael Kandel... ”— Franz Rottensteiner , View from Another Shore: European Science Fiction
Stanisław Lem, ale cărui opere au fost influențate de maeștri ai literaturii poloneze ca Cyprian Norwid și Stanisław Witkiewicz, a devenit unul dintre cei mai apreciați scriitori SF, considerat de critici un egal al lui H. G. Wells sau Olaf Stapledon.[34]
Opera lui Lem nu a influențat doar tărâmul literaturii, ci și pe cel al științei. De exemplu, în Întoarcerea din stele apare prima mențiune tipărită a ideii de ziar electronic.
„ În 1981, filozofii Douglas R. Hofstadter și Daniel C. Dennett au inclus trei fragmente din ficțiunile lui Lem în importanta lor antologie adnotată The Mind's I. ... Hofstadter a remarcat că „abordarea literară și intuitivă [a lui Lem]... reușește să convingă cititorii de viziunile sale mai bine decât ar putea-o face un articol științific savant”.[34]”
Lem a criticat ecranizările operelor sale, caracterizând filmul realizat de Andrei Tarkovski drept „Crimă și pedeapsă în spațiu”.
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.