Spiš

Spiš (în germană Zips, în maghiară Szepes, în poloneză Spisz, română Spiș în latină Scepusium) este o regiune din nord-estul Slovaciei precum și o parte mică din Voievodatul Polonia Mică din sud-estul Poloniei (care cuprinde 14 sate). Spiš este un nume informal al teritoriului, aceasta nefiind o regiune administrativă actuală, teritoriul acesteia corespunzând în trecut însă comitatului Szepes (germană Komitat Zips) din Ungaria de Sus, Regatul Ungariei.

Spiš
—  regiune culturală[*]​  —
Spiš (Slovacia) Poziția geografică în Slovacia
Coordonate: 49°05′00″N 20°30′00″E ({{PAGENAME}})
Țară	Slovacia
Suprafață
- Total	3,7 km²
Populație (1965)
- Total	255.000 locuitori
Prezență online
OpenStreetMap relation
Modifică date / text

Așezare

Regiunea Zips (Țips)

Ținutul este situat în nordul Slovaciei, o parte în regiunea „Tatra Mare” și o parte se întinde spre est. La sud este mărginită de „Tatra Mică”, munții „Slovenské rudohorie” (Munții Mineralieri slovaci) iar în vest de regiunea Liptov. Ținutul este străbătut de râurile Poprad și Hornád. În prezent, pe teritoriul acestuia se regăsesc regiunile Košice și Prešov cu orașele Poprad (germană Deutschendorf), Levoča (germană Leutschau), Spišská Nová Ves (germană Neudorf/Neuendorf) și centrul cultural Kežmarok (germană Kesmark/Käsmark).

Istoric

Cetatea Spiš

A fost un ținut locuit la început de slovaci, fiind în secolul XI cucerit de unguri, iar la ca. 100 de ani mai târziu este organizată ca un comitat: „Comitatul Szepes” (latină Comitatus Scepusiensis). Până în anul 1802, ținutul era subdivizat în „Parvus comitatus, Sedes superior, Sedes X lanceatorum”, sedes însemnând scaun ca o unitate teritorială în limba latină, similar cu ceea ce aveau sașii în Transilvania medievală sub autonomia lor locală cunoscuta ca „Universitatea Săsească” (i.e. ca parte a celor „Șapte Scaune”). Orașele țipțerești se autoguvernau pe baza legii Zipser Recht (i.e. Legea Zipser) sau Zipser Willkür, o lege medievală germană precum legea Magdeburg (germană Magdeburger Recht).

După invazia mongolă din anul 1242, au fost aduși de regele Ungariei în regiune coloniști germani compuși din mineri din Silezia și Germania centrală contemporană, formându-se ulterior „Uniunea celor 24 de parohii Zips” (germană Der Bund der 24 Zipser Städte) și o uniune a orașelor sub conducerea unui duce și judecător. Această uniune a țipțerilor a fost dizolvată din motive financiare în anul 1412 de regele Ungariei Sigismund de Luxemburg.^[1]

După ce Ungaria intră din nou în posesia regiunii (1772), orașele au format „Uniunea celor 16 orașe din Zips” (germană Provinz der 16 Zipser Städte),^[2] această administrație proprie a încetat în anul 1876 când s-a format „Comitatul Szepes”. Ținutul ajunge sub administrație slovacă în 1918 după terminarea Primului Război Mondial și declararea Cehoslovaciei ca stat.

Note

1. pentru datoriile pe care le avea Ungaria din cauza războiului cu orașul Veneția, a fost cedat ca zălog Poloniei, stare care a durat 360 de ani până la împărțirea Poloniei (1772)
2. „Zips”. Carl von Ossietzky Universität Oldenburg - Online-Lexikon zur Kultur und Geschichte der Deutschen im östlichen Europa. Accesat în 20 ianuarie 2024.

	Portal Polonia