Sfânta Agata

Sfânta Agata (n. 235, Catania, Sicilia, d. 251) a fost o martiră creștină, decedată conform legendei în timpul persecuției dispuse de împăratul Decius.

Sfânta Agata
Date personale
Născută	235 Catania, Italia
Decedată	251 Catania
Înmormântată	cattedrale di Sant'Agata[*][[cattedrale di Sant'Agata (Roman Catholic cathedral in Catania, Sicily, Italy)|​]]
Cauza decesului	tortură
Religie	creștinism ortodox[*]​ creștinism
Ocupație	virgin[*][[virgin (person who has never engaged in sexual intercourse)|​]]
Venerație
Venerată în	Biserica Catolică, Biserica Ortodoxă
Rămășițe pământești	Domul din Catania
Sărbătoare	5 februarie
Însemne	Ramură de palmier, în timpul torturii
Patronaje	Agnita, Alì, Capua, Catania, Gallipoli, Marcignago, Prossedi, Sant'Agata di Militello, Sant'Agata Fossili, Sant'Agata sul Santerno, Santhià, Besenello, Sant'Agata di Puglia, Trescore Cremasco, copatroană a Republicii San Marino
Sfinți
Modifică date / text

Viața

Agata s-a născut la Catania, în Sicilia, și aici a suferit martiriul, probabil în cursul prigoanei din timpul împăratului Decius (249-251).

Conform izvoarelor istorice, Agata a fost cerută în căsătorie de consulul Quintian, dar ea l-a refuzat, fiindcă își dăruise viața slujirii lui Cristos. Consulul a tot insistat, văzând că nu are succes în propunerile sale, a recurs la amenințări, dar și acestea nu au convins-o pe Sfânta Agata să-și schimbe răspunsul. Atunci Consulul Quintian a dat-o pe mâna călăilor, supunând-o unor torturi groaznice, în cele din urmă, deoarece nu a răspuns dorințelor pretendentului, a fost aruncată pe cărbuni încinși.

Cult

Cultul ei s-a răspândit încă din antichitate în întreaga Biserică și numele ei a fost introdus în Canonul Roman. Papa Simachus, în jurul anului 500, i-a închinat o biserică la Roma, pe Via Aurelia. Papa Grigore cel Mare i-a închinat o biserică ce fusese construită în cca. 460 de gotul Ricimer (care era arian), care se mai numește și azi Sant’Agata dei Goti^{⁠(en)[traduceți]}.

Bibliografie

• Liturgia orelor, Arhiepiscopia romano-catolică București, 1994, p. 1312.
• Schott-Messbuch, Freiburg 1962.

Legături externe

• Viețile sfinților (profamilia.ro) Arhivat în 22 octombrie 2007, la Wayback Machine.
• en Enciclopedia catolică (newadvent.org)
• it Sfinți și fericiți (santiebeati.it)
• it Viețile sfinților (enrosadira.it)
• es Enciclopedia catolică, versiunea spaniolă (enciclopediacatolica.com)