Sergiu Fărcășan

Sergiu Fărcășan (n. 1923, București) este un scriitor român de science fiction, dramaturg, publicist și pamfletar. A publicat și sub pseudonimul Crișan Făgerașu.

Sergiu Fărcășan
Sergiu Fărcășan (cca. 1969)
Date personale
Născut	1923 (102 ani) București, România
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor de literatură științifico-fantastică[*]​ jurnalist
Limbi vorbite	limba română
Pseudonim	Crișan Făgerașu
Activitatea literară
Operă de debut	1958 - O iubire din anul 41.042
Modifică date / text

Biografie

Sergiu Fărcășan s-a născut în 1923 la București.^[1] El s-a alăturat Rezistenței la vârsta de șaptesprezece ani.^[2] A studiat la Facultatea de Medicină din Timișoara.^[1] După Al Doilea Război Mondial, a fost reporter timp de un sfert de secol, în timp ce a scris mai multe romane și piese de teatru, uneori „aprobate”, alteori interzise de cenzura comunistă.^[2]

A debutat sub pseudonimul Crișan Făgerașu cu romanul de dragoste științifico-fantastic O iubire din anul 41.042 (în foileton) în CPȘF #83-86, din iulie-august, 1958.^[3] Romanul fost publicat într-un singur volum de Editura Tineretului în 1960 (în colecția SF Cutezătorii)^[4] și în 1966.^[5] O iubire din anul 41.042 este considerat de Daniela Petroșel un roman reprezentativ pentru științifico-fantasticul românesc.^[6]

În 1972, a fost premiat la Convenția de la Trieste pentru romanul său științifico-fantastic Vă caută un taur, iar anul următor a participat cu Isaac Asimov la Convenția de la Toronto (Torcon II).^[2]

În anii 1970 s-a declarat refugiat (politic) și a locuit în Saskatchewan, Canada.^[2]

Editorul și scriitorul belgian Jacques Van Herp a arătat că țările din Blocul răsăritean au scriitori de anticipație ca Lem, Efremov, frații Strugațki și Juravliova;^[2] dar Fărcășan îi zdrobește pe toți aceștia.^[2] După ce a citit romanul O iubire din anul 41.042, Van Herp a considerat că autorul este de talia lui Heinlein, Clarke și F. Brown: a descoperit rigoarea logică în extrapolare a primului, cunoașterea înaltă a celui de-al doilea și simțul cosmic al acestuia precum și umorul celui de-al treilea.^[2] Comparația pare formidabilă, a recunoscut Van Herp, dar Fărcășan o susține foarte bine.(...)^[2]

Lucrări

Romane

• O iubire din anul 41.042, roman, în CPȘF, 1958, sub pseudonimul Crișan Făgerașu.^[7]
• Secretul inginerului Mușat, 1959, sub pseudonimul Crișan Făgerașu (în foileton în CPSF 108-111)
• Atacul cesiumiștilor, roman (1963)^[8]
• Vă caută un taur (1970)^[9]

Colecții de povestiri

• Mașina de rupt prieteniile, trei nuvele (1968)^[10]

Ficțiune scurtă

• „Se caută o mitralieră” (povestire SF, 1965) - în CPSF 257-258 (august 1965)
• „Omul cu priză” (povestire SF, 1965) - în CPSF 257-258 (august 1965)
• „Misterul orificiului oval” (povestire SF, 1965) - în CPSF 257-258 (august 1965)
• „Mașina de îmbunat cemombii” (nuvelă SF, 1968) - în volumul Mașina de rupt prietenii
• „Mașina de nimicit răutatea” (nuvelă SF, 1968) - în volumul Mașina de rupt prietenii
• „Mașina de rupt prieteniile” (nuvelă SF, 1968) - în volumul Mașina de rupt prietenii

Alte lucrări

• America la ea acasă (1963) tentativa de jurnal de călătorie, carte în care autorul aduce constant critici sistemului capitalist din S.U.A., prin comparație lăudând "mărețele" realizări din România comunistă.

Piese de teatru

Articol principal: Listă de piese de teatru românești

• Steaua polară (piesă în trei acte) (1962).^[11][12]
• Sonet pentru o păpușă (comedie în trei acte) (1963).^[13]
• Lovitura (dramă în trei acte) (1967).^[14]
• La ciorba de potroace (comedie în două părți) (1969).^[15]

Traduceri

• Luna dezmoșteniților de Eugene O'Neill, piesă tradusă împreună cu Aneta Dobre.^[16]
• Jeeves intră în acțiune de P. G. Wodehouse, editura Univers 1971

În alte limbi

• Szerelem... 41042 (O iubire din anul 41.042), traducere în limba maghiară de Nánási Judit, Știință și Tehnică , Bukarest, 1958. (Tudományos-fantasztikus elbeszélések nr. 74—77).^[17]

Decorații

• Medalia Muncii (18 august 1951) pentru merite în activitatea de membru al redacției ziarului „Scânteia”^[18]
• Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist” (24 decembrie 1952) „pentru lupta dusă împotriva fascismului”^[19]
• Ordinul Muncii clasa a III-a (21 august 1954) „pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale și culturale, cu ocazia celei de a zecea aniversări a eliberării patriei noastre”^[20]
• Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a V-a (24 septembrie 1969) „pentru merite deosebite în muncă, cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la apariția primului număr legal al ziarului «Scînteia»”^[21]