Războiul din Afganistan (2001–2021)

Războiul din Afganistan a fost un conflict armat desfășurat în Afganistan din 2001 până în 2021. A început atunci când o coaliție militară internațională condusă de Statele Unite a lansat o invazie a Afganistanului pentru a răsturna Emiratul Islamic condus de talibani de la putere și a instaura Republica Islamică. Conflictul s-a încheiat în cele din urmă după 20 ani, când trupele americane s-au retras și a debutat ofensiva talibană din 2021 ce a răsturnat Republica Islamică și a restabilit Emiratul Islamic.

Razboiul din Afganistan (1979-1989
Parte din Războiul împotriva terorismului,Conflictul din Afganistan[*]​,Intervenția militară internațională împotriva Statului Islamic,Conflicte post-sovietice
Informații generale
Perioadă 7 octombrie 2001 – 30 august 2021 (&&&&&&&&&&&&&&19.&&&&&019 ani, &&&&&&&&&&&&&327.&&&&&0327 zile) Loc Afghanistan Rezultat Victoria Talibanilor Răsturnarea Emiratului Islamic al Afganistanului guvernat de talibani la 17 decembrie 2001 S-a format Statul Islamic de Tranziție din Afganistan Insurgența Talibanilor a fost lansată în 2003 Razboiul în nord-vestul Pakistanului Uciderea lui Osama bin Laden Reîntoarcerea a mai mult de 5.7 milioane de refugiați afgani din Pakistan și Iran[1] Acordul de la Doha (2020) Retragerea forțelor conduse de Statele Unite Ofensiva Talibanilor din 2021 Răsturnarea Republicii Islamice Afganistan, susținută de coaliție, la 15 august 2021 Se desfășoară discuții pentru a forma un guvern all-inclusive sub steagul Emiratului Islamic al Afganistanului Stabilirea rezistenței din Panjshir de către forța anti-talibană și începerea conflictului din Panjshir Casus belli Atentatele din 11 septembrie 2001  Modificări teritoriale Capturarea de către Talibani a teritoriului Alianței Nordului, cu excepția Panjshirului; forțele americane și aliate continuă să dețină Aeroportul Internațional Hamid Karzai
Beligeranți
Coaliția: ISAF  Albania  Armenia  Austria  Azerbaidjan  Bahrain  Belgia  Bosnia și Herțegovina  Bulgaria  Croația  Republica Cehă  Danemarca  El Salvador  Estonia  Finlanda  Grecia  Ungaria  Islanda  Irlanda  Iordania  Coreea de Sud  Letonia  Lituania  Luxembourg  Malaezia  Mongolia  Muntenegru  Olanda  Noua Zeelandă  Norvegia  Portugalia  Singapore (08–13)  Slovacia  Slovenia  Spania   Elveția (04–08)  Suedia  Republica Macedonia  Tonga  Ucraina  Emiratele Arabe Unite  Statele Unite  Regatul Unit  Germania  Italia  Franța  Canada  Australia  România  Polonia  Turcia  Georgia  Afghanistan Invazia din 2001: Statele Unite Regatul Unit  Australia Alianța Nordului Iran	Grupurile de insurgenți: Taliban al-Qaeda MIU HI-Gulbuddin HI-Khalis Rețeaua Haqqani Lashkar-e-Toiba JeM[2] TTP EIW TNSM UJI[3] Invazia din 2001: Emiratul islamic al Afganistanului al-Qaeda
Conducători
Barack Obama David Cameron Hamid Karzai Fost: George W. Bush Tony Blair Gordon Brown	Mohammed Omar Ayman al-Zawahiri Jalaluddin Haqqani Fost: Osama bin Laden †
Efective
NATO – ISAF: 87.207[4] Forțele Afgane Naționale de Securitate: 380.586[5]	Taliban: ~25.000 al-Qaeda: 50-100[6][7] Haqqani network: 4.000-15.000[8][9][10]
Pierderi
Forțele de Securitate Afgane: 6.100+ uciși [11] [12] Alianța Afgană a Nordului: 200 uciși[13][14][15][16] Coaliția: Uciși: 3.374 (USA: 2.271, UK: 446, CAN: 158, FRA: 86, GER: 54, Alții: 359)[17] [17] Răniți: 23.500+ (US: 7.819,[18] UK: 4.091,[19][20] Canada: 400+,[21] Australia: 150,[22] România: 44,[23] Estonia: 43[24]) Pakistan Uciși: 14 Răniți: 3[25] Contractori: Uciși: 1.764*[26][27] Răniți: 59.465*[26][27]	Taliban și Insurgenți Uciși: 30.000+ Răniți: necunoscut	Decese ale civililor: 14.000-34.000 aprox.
Modifică date / text

A fost cel mai lung război din istoria militară a Statelor Unite, depășind cu aproximativ cinci luni Războiul din Vietnam (1955–1975) la durată. Este, de asemenea, una dintre cele mai catastrofale și costisitoare înfrângeri din istorie pentru Statele Unite - conflictul ar fi costat 5,8 trilioane de dolari. ^[28]

După Atentatele din 11 septembrie 2001 ^[29], președintele american George W. Bush a cerut talibanilor ^[30], un grup islamist afgan care a stabilit un stat de facto în cea mai mare parte a Afganistanului, să-l extrădeze imediat pe Osama bin Laden în Statele Unite. Bin Laden era căutat de Statele Unite pentru că a coordonat atacurile teroriste de la New York, dar și pentru alte acuzații de terorism. Talibanii din Afganistan i-au oferit azil unde a continuat să opereze liber. Astfel, refuzul talibanilor de a se conforma cererilor americane de extrădare pentru bin Laden a condus la declararea războiului de către Statele Unite după expirarea ultimatumului și declanșarea pe 7 octombrie 2001 a Operațiunii Enduring Freedom ca parte a războiului global împotriva terorismului. ^[31]

La scurt timp după invadarea Afganistanului, talibanii și aliații lor, gruparea al-Qaida condusă de Osama bin Laden, au fost învinși și expulzați din centrele majore de populație din întreaga țară de forțele conduse de americani în sprijinul Alianța de Nord, o armată afgană anti-talibană. Statele Unite au reușit în scurt timp să răstoarne regimul taliban de la conducerea țării, iar pe 14 noiembrie 2001, trupele Statelor Unite și ale Alianței Nordului au pătruns în Kabul, capitala țării.

Talibanii și teroriștii al-Qaeda ce au supraviețuit intervenției americane s-au retras spre Kandahar, locul de naștere al mișcării talibane, și spre Tora Bora.

Statele Unite nu au reușit să-l ucidă sau să-l captureze pe Osama bin Laden în Bătălia de la Tora Bora după ce acesta a fugit în Pakistan. În ciuda ieșirii lui bin Laden din țară, coaliția condusă de americani formată din peste 40 de țări (inclusiv state membre NATO) a rămas în Afganistan, formând o misiune de securitate cu mandat de la Națiunile Unite și cunoscută oficial ca Forța Internațională de Asistență pentru Securitate (ISAF) cu scopul de a consolida o nouă autoritate democratică în țară care ar împiedica revenirea la putere a talibanilor și a Al-Qaeda.

În 2004 au fost organizate primele alegeri democratice, iar Hamid Karzai a fost votat de cetățeni să conducă Afganistanul, iar un efort internațional de reconstrucție a fost lansat în întreaga țară. ^[32]

Până în 2003, talibanii s-au reorganizat sub fondatorul lor, Mullah Omar , și au început o insurgență pe scară largă împotriva noului guvern afgan, precum și împotriva coaliției conduse de americani. Insurgenții talibani și din alte grupări islamiste au purtat lupte asimetrice cu tactici de gherilă în mediul rural și au lansat atacuri sinucigașe împotriva țintelor urbane și împotriva forțelor coaliției internaționale.

Până în 2007, luptele dintre cele două părți au escaladat până la un punct în care mari părți teritoriale din Afganistan au fost preluate de talibani, rezultând într-un răspuns masiv din partea ISAF care a mărit trupele pentru operațiuni de contra-insurgență cu o strategie „ clară și susținută ” pentru sate și orașe; răspunsul coaliției a atins apogeul în 2011, când aproximativ 140.000 de soldați străini operau sub comanda ISAF în Afganistan. ^[33]

În urma unei operațiuni militare americane secrete care a avut ca rezultat uciderea lui Osama bin Laden în orașul pakistanez Abbottabad în mai 2011, liderii NATO au început să planifice o strategie de retragere din Afganistan, deoarece obiectivul inițial fusese atins.

La 28 decembrie 2014, NATO a încheiat oficial operațiunile de luptă ale ISAF în Afganistan și a transferat oficial întreaga responsabilitate de securitate guvernului afgan. Incapabile să-i elimine pe talibani prin mijloace militare, forțele coaliției (și separat guvernul președintelui afgan Ashraf Ghani ) au apelat la căi diplomație pentru a pune capăt conflictului. Aceste eforturi au culminat cu Acordul de la Doha dintre Statele Unite sub președinția lui Donald Trump și talibani din februarie 2020 care prevedea retragerea tuturor trupelor americane din Afganistan până în aprilie 2021.

În schimbul retragerii americane, talibanii s-au angajat să împiedice orice grup militant să folosească teritoriul suveran afgan pentru a organiza atacuri împotriva Statelor Unite și a aliaților săi. Cu toate acestea, guvernul afgan nu a luat parte la acord și a respins termenii acestuia privind eliberarea prizonierilor.

Data țintă pentru retragerea americană a fost prelungită ulterior până la 31 august 2021. După expirarea termenului inițial din aprilie 2021 și retragerea trupelor americane, talibanii au lansat o ofensivă largă pe tot parcursul verii, care a avut ca rezultat capturarea cu succes a majorității Afganistanului, inclusiv a capitalei, care a fost anexat pe 15 august 2021. ^[34]

În aceeași zi, ultimul președinte al Republicii Islamice, Ashraf Ghani, a fugit din țară; talibanii au declarat victoria și războiul a fost încheiat oficial ^[35]. Restabilirea stăpânirii talibane în Afganistan a fost confirmată de Statele Unite, iar pe 30 august, ultimul avion militar american a plecat din Afganistan, punând capăt prezenței militare prelungite conduse de americani în țară. ^[36]

Războiul a ucis aproximativ 176.000 de oameni în Afganistan: 46.319 de civili, 69.095 de militari și cel puțin 52.893 de luptători din opoziție. Potrivit Națiunilor Unite, după invazia din 2001, peste 5,7 milioane de foști refugiați s-au întors în Afganistan. Cu toate acestea, odată cu revenirea la putere a talibanilor în august 2021, 2,6 milioane de afgani au rămas refugiați , mai ales în Pakistan și în Iran , în timp ce alte 4 milioane de afgani au rămas strămutați în interiorul țării.

Impactul asupra societății afgane

Victime civile

Nu există nici o cifră unică oficială pentru numărul total de civili uciși de război din 2001, dar estimările pentru anumiți ani sau anumite perioade au fost publicate de mai multe organizații. Potrivit unui raport al Organizației Națiunilor Unite, talibanii au fost responsabili pentru 76% din victime civile din Afganistan în 2009.^[37] Un raport al ONU din iunie 2011 spunea că 2777 de civili se știe că ar fi fost uciși în 2010, iar insurgenții sunt responsabili pentru 75% din victime în rândul civililor.^[38] Un alt raport al Organizației Națiunilor Unite emis în iulie 2011, spunea că: „1462 necombatanți au murit” în primele șase luni ale anului 2011, iar insurgenții sunt responsabili pentru 80% din decese.^[39] În 2011, un număr record de 3021 de civili au fost uciși în insurgența în curs de desfășurare, a cincea creștere anuală succesivă.^[40] Foarte puține persoane din Afganistan nu au fost afectate de conflictul armat de acolo. Cei cu experiență personală directă alcătuiesc 60% din populație, iar alții declară, de asemenea, că au suferit o serie de greutăți. În total, aproape toată lumea (96%) a fost afectat într-un fel - fie personal, fie ca urmare a consecințelor mai largi ale conflictului armat.^[41]

Cu toate acestea, conform lui Nicholas Kristoff, sistemul medical îmbunătățit în urma războiului a salvat sute de mii de vieți.^[42]

Refugiați

De la intervenția coaliției în 2001, mai mult de 5,7 milioane de refugiați s-au întors în Afghanistan^[1][43][44], dar 2,2 milioane de afgani sunt în continuare refugiați, în 2013, iar în ianuarie, 2013, ONU estima că erau 547.550 de persoane strămutate în interiorul țării, o creștere cu 25% de la 447.547 de persoane strămutate în ianuarie 2012 o cifră declarată de Amnesty International, care afirma că sute de afgani au fost forțați să-și părăsească casele lor de zi cu zi în cursul anului 2012.^[44][45][46]

Traficul de droguri

Producția de opiu în 2005–2007

Riscurile de securitate regionale și nivelurile de opium ale culturilor de mac în perioada 2007-2008.

Din 1996-1999, talibanii au controlat 96% din câmpurile de mac din Afganistan și au făcut din opiu cea mai mare sursă de impozitare.^[47] Impozitele pe exporturile de opiu au devenit unul dintre pilonii principali al veniturilor talibanilor și a fondurilor de război.^[47] Conform lui Rashid: „banii din droguri finanțau arme, muniții și combustibil pentru război”.^[47] În New York Times, ministrul de finanțe al Frontului Unit, Wahidullah Sabawoon, a declarat că talibanii nu au buget anual, ci că „se pare că au cheltuit 300 de milioane de dolari pe an, aproape toți banii pentru război.” El a adăugat că talibanii au ajuns să se bazeze tot mai mult pe trei surse de bani: „mac, pakistanezii și bin Laden”.^[47]

Până în 2000 Afganistanul a reprezenta circa 75% din piața mondială iar în 2000, a crescut 3276 de tone de opiu din cultivarea macului pe 82.171 de hectare.^[48] În acest moment Omar a dat un decret care interzice cultivarea de opiu, iar producția a scăzut la o valoare estimată de 74 de tone metrice de la cultivarea macului pe 1.685 de hectare.^[49] Mulți observatori spun că interdicția - care a intrat într-o încercare de recunoaștere internațională în cadrul Organizației Națiunilor Unite - a fost dată numai cu scopul de a crește prețurile opiului și pentru a crește profitul din vânzarea stocurilor mari existente.^[47] Anul 1999 a dat o recoltă recordă iar în anul 2000 a urmat o altă recoltă mare dar mai mică decât cea din 1999.^[47] Traficul stocurilor acumulate de către talibani a continuat în 2000 și 2001.^[47] În 2002, ONU a menționat „existența unor stocuri semnificative de opiacee acumulate în anii precedenți interzicerii cultivării.” ^[47] În septembrie 2001 - înainte de atacurile din 11 septembrie împotriva SUA - talibanii le-au permis țăranilor afgani să semene din nou opiu.^[47]

La scurt timp după invazia condusă de SUA producția de opiu a crescut semnificativ.^[50] Până în 2005, Afganistanul a recâștigat poziția de producătorul numărul 1 de opiu din lume și producea 90% din opiul din lume, cea mai mare parte este transformat în heroină și vândut în Europa și Rusia.^[51] În 2009, BBC a raportat că „descoperirile ONU spun că există o piață de opiu în valoare de 65 miliarde de dolari, care finanțează terorismul la nivel mondial, formată din 15 milioane de dependenți, și ucide 100.000 de oameni în fiecare an.”^[52]

Educația publică

În anul 2013, sunt 8,2 milioane de elevi afgani în școli, inclusiv 3,2 milioane de fete. În anul 2001 erau numai 1,2 milioane de elevi din care mai puțin de 50.000 erau fete.^[53][54]

Vezi și

• Participarea României la Războiul din Afganistan

Referințe

1. 2012 UNHCR country operations profile - Afghanistan unhcr.org
2. Aunohita Mojumdar, Correspondent of The Christian Science Monitor. „Outpost attack in Afghanistan shows major boost in militant strength”. Csmonitor.com. Accesat în 2 octombrie 2008.
3. Vezi Operațiunea Oqab
4. „International Security Assistance Force (ISAF): Key Facts and Figures” (PDF). ISAF. 3 decembrie 2012. Accesat în 1 august 2013.
5. „Afghan National Security Forces (ANSF)” (PDF). NATO. 18 aprilie 2012. Arhivat din original (PDF) la 12 august 2014. Accesat în 3 decembrie 2013.
6. How many al Qaeda operatives are now left in Afghanistan? - Threat Matrix
7. Al Qaeda In Afghanistan Is Attempting A Comeback
8. Rassler, Don (14 iulie 2011). „The Haqqani Nexus and the Evolution of al-Qaida” (PDF). Harmony Program. Combating Terrorism Center. Arhivat din original (PDF) la 25 iulie 2011. Accesat în 2 august 2011.
9. Sirajuddin Haqqani dares US to attack N Waziristan, by Reuters, Published: 24 septembrie 2011
10. „Rebuffing U.S., Pakistan Balks at Crackdown”. The New York Times. 14 decembrie 2009.
11. „While U.S. debates Afghanistan policy, Taliban beefs up”. Mcclatchydc.com. 14 octombrie 2009. Accesat în 9 februarie 2010.
12. „Violence kills 100 afghan police every month”. Arhivat din original la 28 septembrie 2010. Accesat în 11 octombrie 2010.
13. Morello, Carol; Loeb, Vernon (6 decembrie 2001). „Friendly fire kills 3 GIs”. Post-gazette.com. Arhivat din original la 8 decembrie 2007. Accesat în 2 octombrie 2008.
14. Terry McCarthy/Kunduz (18 noiembrie 2001). „A Volatile State of Siege After a Taliban Ambush – Printout – TIME”. Time.com. Arhivat din original la 30 mai 2012. Accesat în 2 octombrie 2008.
15. John Pike (9 decembrie 2001). „VOA News Report”. Globalsecurity.org. Accesat în 9 februarie 2010.
16. „US Bombs Wipe Out Farming Village”. Rawa.org. Accesat în 9 februarie 2010.
17. „OEF: Afghanistan: Fatalities By Year”. iCasualties. 9 septembrie 2005. Arhivat din original la 27 octombrie 2018. Accesat în 7 octombrie 2010.
18. „Defenselink Casualty Report 2010 07 02” (PDF). Defenselink. 2 august 2010. Accesat în 2 august 2010.
19. Op Herrick casualty and fatality tables. Arhivat în 30 noiembrie 2012, la Wayback Machine. UK Ministry of Defence
20. Afghanistan Casualty and Fatality Tables^{[nefuncțională]} UK Ministry of Defence
21. Brewster, Murray. Two Canadian Soldiers Wounded In Roadside Bomb Attack. Arhivat în 29 iunie 2011, la Wayback Machine. The Canadian Press. 2009/02/06
22. Australian wounded by insurgent gunfire. Australian Government Department of Defence
23. ROMANIAN MILITARIES IN THE THEATERS OF OPERATIONS Arhivat în 18 ianuarie 2011, la Wayback Machine. Ministry of National Defense (Romania)
24. „Afghanistan”. Vm.ee. Accesat în 28 iulie 2010.
25. NATO helicopter strike on Pakistan shows new strategy of 'hot pursuit' - CSMonitor.com
26. http://www.dol.gov/owcp/dlhwc/dbaallemployer.htm
27. U.S. Government Private Contract Worker Deaths and Injuries
28. Shesgreen, Deirdre (1 septembrie 2021), 'War rarely goes as planned': New report tallies trillions US spent in Afghanistan, Iraq (în engleză), USA TODAY
29. CNN.com - Terror attacks hit U.S. - September 11, 2001, edition.cnn.com
30. CNN.com - Bush delivers ultimatum - September 21, 2001, edition.cnn.com
31. CNN.com - Bush announces opening of attacks - October 7, 2001, edition.cnn.com
32. Al Jazeera (3 noiembrie 2004), Karzai declared Afghan president (în engleză), www.aljazeera.com
33. Al Jazeera (6 septembrie 2021), Timeline: How September 11, 2001 led to US’s longest war (în engleză), www.aljazeera.com
34. Allahoum, Ramy (15 august 2021), Taliban sweeps through Afghan capital as president flees (în engleză), www.aljazeera.com
35. Al Jazeera (15 august 2021), Afghan President Ghani flees country as Taliban enters Kabul (în engleză), www.aljazeera.com
36. CNN, Kevin Liptak, Bush, Obama, Trump, Biden: How four presidents created today's Afghanistan mess, CNN
37. „UN: Taliban Responsible for 76% of Deaths in Afghanistan”. The Weekly Standard. 10 august 2010. Arhivat din original la 2 ianuarie 2011. Accesat în 30 noiembrie 2013.
38. „Afghanistan: Attack on Logar hospital kills dozens”. BBC News. 25 iunie 2011. Accesat în 25 iunie 2011.
39. „Afghan civilian deaths rise, insurgents responsible for most casualties – UN”. U.N. News Centre. 14 iulie 2011. Accesat în 6 august 2011.
40. Damien Pearse and agencies (4 februarie 2012). „Afghan civilian death toll reaches record high”. London: Guardian. Accesat în 4 februarie 2012.
41. Afghanistan, Opinion survey 2009 Arhivat în 24 septembrie 2012, la Wayback Machine., by ICRC and Ipsos
42. Kristof, Nicholas D., "A Merciful War," The New York Times, 1 februarie 2002. "Now aid is pouring in and lives are being saved on an enormous scale. Unicef, for example, has vaccinated 734,000 children against measles over the last two months, in a country where virtually no one had been vaccinated against the disease in the previous 10 years. Because measles often led to death in Afghanistan, the vaccination campaign will save at least 35,000 children's lives each year....Heidi J. Larson of Unicef says that if all goes well, child and maternal mortality rates will drop in half in Afghanistan over the next five years. That would mean 112,000 fewer children and 7,500 fewer pregnant women dying each year."
43. Afghan Refugees, Costs of War, http://costsofwar.org/article/afghan-refugees Arhivat în 10 martie 2013, la Wayback Machine., 2012
44. Numbers taken from UNHCR, “2011 UNHCR Country Operations Profile—Afghanistan,” http://www.unhcr.org/cgi-bin/texis/vtx/page?page=49e486eb6
45. Afghans fleeing war find misery in urban slums, Feb. 2012, Amnesty International, http://www.amnesty.org/en/news/afghans-fleeing-war-find-misery-urban-slums-2012-02-23 Arhivat în 31 decembrie 2013, la Wayback Machine.
46. Afghan refugees abandoned by their own government, report finds: About half a million Afghans who fled homes because of violence are living in desperate conditions, says Amnesty, The Guardian, Thursday 23 February 2012 13.12 GMT , http://www.guardian.co.uk/world/2012/feb/23/afghan-refugees-amnesty-report
47. Chouvy, Pierre-Arnaud (2010). Opium: uncovering the politics of the poppy. Harvard University Press. pp. 52ff.
48. Thourni, Francisco E. (2006). Frank Bovenkerk, ed. The Organized Crime Community: Essays in Honor of Alan A. Block. Springer. p. 130. ISBN 978-0-387-39019-2.
49. Lyman, Michael D. (2010). Drugs in Society: Causes, Concepts and Control. Elsevier. p. 309. ISBN 978-1-4377-4450-7.
50. „Is Afghanistan's Drug Trade Paying Al Qaeda?”. ABC News. Accesat în 27 septembrie 2007.
51. „Afghanistan riddled with drug ties”. Christian Science Monitor. Accesat în 27 septembrie 2007.
52. „Afghan opium fuels 'global chaos'”. BBC News. 21 octombrie 2009. Accesat în 1 decembrie 2011.
53. ISAF Spokesman Discusses Progress in Afghanistan^{[nefuncțională]} . International Security Assistance Force/NATO. 25 iulie 2011.
54. Successes and challenges in Afghan girls' education BBC News. 11 October 2012.

Legături externe

• "Inside the Surge" GuardianFilms

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Războiul din Afganistan

• Troop Levels in Afghanistan Since 2001 – interactive map by The New York Times
• Afghanistan Conflict Monitor
• Rule of Law in Armed Conflicts Project: Afghanistan Arhivat în 6 iulie 2011, la Wayback Machine.
• A 2-part story explaining the reasoning of the military campaign from the U.S./UK perspective
• PBS NOW Afghanistan: The Forgotten War
• Reports of U.S./NATO involvements in Afghanistan
• Interview: U.S. Special Forces ODA 595. Frontline. PBS. Aug 2, 2002.
• Rebels: Mazar-i Sharif is Ours. Arhivat în 30 octombrie 2010, la Wayback Machine. Time. Nov 09, 2001.
• 75,000 documents on Wikileaks Arhivat în 10 mai 2021, la Wayback Machine.
• Comoara din Afganistan – adevaratul motiv al invaziei americane?, 11 septembrie 2010, Nicu Parlog, Descoperă
• Bătălia pentru Afganistan după conflictul ruso - georgian, 2 septembrie 2008, Alexandru Ioan Kilin -, Amos News