Râul Lopatnic

Rîul Lopatnic (Lopatinca) este un afluent de stînga al Prutului, care are o lungime de 57 de km și își adună apele de pe o suprafață de 257 km². Practic, este un rîu intern al Republicii Moldova, care izvorăște la cîțiva kilometri de frontiera cu regiunea Cernăuți, trece prin localitățile Grimăncăuți, Briceni, Tabani, Caracușenii Vechi, Corjeuți și la vest de satul Lopatnic se varsă în Prut.

Pentru alte sensuri, vedeți Lopatnic (dezambiguizare).

Râul Lopatnic Lopatnic
Valea râului lângă Corjeuți.
Date geografice
Bazin hidrografic	Dunării
Emisar	Prut
Punct de vărsare	Lopatnic
Date hidrologice
Bazin de recepție	257 km²
Lungimea cursului de apă	57 km
Date generale
Țări traversate	Republica Moldova, Ucraina (zona de izvorâre)
Modifică date / text

Denumirea rîului, în opinia savantului Ion Dron, are la bază un nume vechi de proveniență antroponimică românească - Lopată. Un Mihul Lopată - "tatăl lui Ilie si bunicul lui Crăciun" este pomenit într-un hrisov domnesc din anul 1546. De-a lungul veacurilor denumirea rîului a suferit unele modificări: din Lopată a trecut în Lopătești, iar mai apoi în Lopatinți și Lopatnic. Cert este că la începuturi rîul purta numele Lopată, luat de la un nume personal devenit mai tîrziu și nume de familie.

Satele, care iși au vatra pe malurile rîului Lopatnic, sunt sate vechi moldovenești, cu o istorie de secole, cu hrisoave domnești și cu demnitate răzășească. În comuna Caracușenii Vechi își doarme somnul de veci o personalitate de vază, scriitorul Constantin Stamati-Ciurea, care vorba dînsului "nu a vînat glorie sau profit" din carțile sale, ci deșteptarea și iluminarea poporului. Satele de pe malurile Lopatnicului sunt localități mari, cu case arătoase și oameni harnici și gospodari, cu școli și instituții preșcolare și culturale. În unele localități au început să apară și să activeze organizații neguvernamentale de mediu (de exemplu organizația teritorială din Corjeuți a Mișcării Ecologiste din Moldova), care urmează să stimuleze participarea publicului la luarea deciziilor, să antreneze populația la acțiuni de protecție a mediului și de ocrotire a apelor din bazinul hidrografic al rîului Lopatnic.

Este greu de crezut că apele puține ale rîulețului Lopatnic puteau modela un peisaj atît de spectaculos ca cel cuprins între satele Caracușenii Vechi și Corjeuți. Lanțul de recifi cu o înălțime de peste o sută de metri sunt străpunși de firul subțire de apă, formînd pe o distanță de mai mulți kilometri chei și defilee de o mare frumusețe și atractivitate. Malurile abrupte cu stînci taiate aproape vertical, blocurile masive de calcar cu o configurație bizară, gurile negre ale grotelor și peșterilor ce se cască de la diferite înalțimi, te lasă copleșit și impresionat de sălbătăcia locului și mareția naturii. Prinsă între bolovani uriași de piatră, apa Lopatnicului se zbate zgomotos în locurile cele mai înguste, la cheile din aval de Caracușenii Vechi, la stînca lui Ciuntu și la intrarea în Corjeuți, în defileul Tiglau. De la înălțimea stîncilor de sus, Lopatnicul se vede ca un fir de argint ce strălucește și șerpuiește prin smaraldul ierburilor și al pîlcurilor de flori. Relieful montan cu pante inundate de flori sălbatice iți lasă impresia că te afli în apropiere de Carpați sau de munții Dobrogei. De-a lungul veacurilor băștinașii au compus mai multe cîntece și legende închinate acestor locuri pitorești și pline de ciudățenii, iar scriitorul Constantin Stamati-Ciurea a înveșnicit în scrierile sale Caracușenii Vechi, Stînca lui Ciuntu si Corjeuții.

Arealul complexului geologic și paleontologic din bazinul rîului Lopatnic, pe lîngă monumentele sale, adăpostește un șir de specii rare de floră si faună incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova. Pe malul stîng, vizavi de Stînca lui Ciuntu, în paduricea de foioase și conifere, grupul expedițional "Lopatnic-2003" al Mișcării Ecologiste din Moldova și al revistei "Natura", a văzut două perechi de cocostîrci negri, o raritate pentru nordul Moldovei.

În bazinul rîului Lopatnic se mai află, pe lîngă speciile rare de floră si faună, arbori seculari luați sub protecția statului (ocolul silvic Briceni), sectoare de pădure declarate monumente ale naturii (parcela 47 de 1,2 ha în apropiere de Caracușeni), recifii de lîngă Briceni, grupa de stînci compusă din 2 atoli (135 ha) situată la est de satul Caracușenii Vechi. Monumentele naturii sunt concentrate pe o suprafață relativ mică și alcătuiesc Complexul geologico-paleontologic din bazinul râului Lopatnic, o arie protejată din categoria rezervațiilor peisagistice.^[1]

Note

1. „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Arhivat din original la 30 iunie 2019. Accesat în 22 august 2017.