Prejmer, Brașov

Prejmer, mai demult Prajmar, Preșmer (în dialectul săsesc Torteln sau Tuerteln,^[3] în germană Tartlau, Tartlen, Tortalen, în maghiară Prázsmár) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov, Transilvania, România.

Prejmer
—  sat și reședință de comună  —
Prejmer (biserica fortificată)
Stemă
Prejmer Prejmer (România) Localizarea satului pe harta României
Prejmer Prejmer (Județul Brașov) Localizarea satului pe harta județului Brașov
Coordonate: 45°43′12″N 25°46′20″E ({{PAGENAME}})
Țară	România
Județ	Brașov
Comună	Prejmer
SIRUTA	41676
Atestare documentară	1240
Altitudine[1]	522 m.d.m.
Populație (2021)
- Total	5.456 locuitori
Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	507165
Prefix telefonic	+40 x68 [2]
Prezență online
GeoNames
Prejmer în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73 (Click pentru imagine interactivă) Prejmer în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73 (Click pentru imagine interactivă)
Modifică date / text

Istorie

Data fondării și originea așezării nu sunt cunoscute. Originea slavă a numelui românesc și maghiar al localității permite ipoteza că localitatea actuală a fost precedată de o așezare mai veche de origine slavă. Cert este doar faptul că prima atestare documentară a localității datează din anul 1240, atunci când regele Béla al IV-lea al Ungariei (1235-1270), cedează biserica din Prejmer cu „toate veniturile și drepturile” sale, capitulului Mănăstirii Citeaux în Burgundia, abația-mamă a Ordinului cistercian, pentru folosul obștesc al întregului ordin.

Biserica

Interiorul bisericii, vedere spre altar

Orga bisericii din Prejmer

Pe la 1211, Regele Ungariei Andrei al II-lea pomenește într-un document adresat teutonilor numele râului Târlung, pe lângă care va crește localitatea Prejmer. Cavalerii teutoni care primesc drepturi asupra acestui teritoriu sunt cei care vor ridica până la un anumit nivel biserica din Tartlau (denumirea săsească a localității). Lăcașul de cult a fost construit în stilul gotic burgund introdus de cistercieni la Cârța.

Ca și alte monumente din Transilvania, biserica fortificată de la Prejmer a suferit numeroase intervenții, dar în urma restaurării întreprinse de Direcția Monumentelor între 1960 și 1970 ea și-a căpătat forma inițială. Constituie cea mai bine păstrată și cea mai puternică biserică-cetate medievală din Estul Europei. În 1999, biserica a fost înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Dedicată hramului "Sfânta Cruce", biserica a fost ridicată pe un plan central, în cruce greacă, modificat prin intervențiile din secolul al XVI-lea. Initial, clădirea era compusă din patru brațe egale dispuse în jurul unui careu centrat de un turn octogonal. Fiecare braț era compus din câte două travee, una pătrată și alta poligonală, corul bisericii fiind flancat pe ambele laturi de câte două perechi de capele rectangulare. Înrudirea cu spiritul și formele utilizate pe șantierul bisericii mănăstirii cisterciene Cârța, iar pe de altă parte, cu cele prezente la biserica evanghelică din Bartolomeu-Brașov, ambele ridicate după mijlocul secolului al XIII-lea, permite datare a bisericii evanghelice din Prejmer în a doua treime a secolului al XIII-lea și încadrarea sa în aceeași ambianță stilistică.

Fortificația

„Orga a morții”, dispozitiv de tragere

Fiindcă Prejmerul era prima localitate care primea loviturile turcilor veniți prin pasul Buzău, după ce regele Sigismund de Luxemburg a dispus ridicarea unor sisteme de apărare în Țara Bârsei, a început fortificarea bisericii prin ridicarea unei incinte înalte și puternice înconjurată de un șant lat de apă. Cetatea, cladită în formă de cerc, avea ziduri groase de 3-4 metri și înalte de 12 metri, bastioane, porți de fier și poduri care se ridicau. Un drum de strajă folosea pentru aprovizionarea luptătorilor de la crenele. Pe lângă gurile de foc fixate în ziduri, în cetate se afla un dispozitiv de luptă neobișnuit: vestita „Orgă a morții”. Formată din mai multe arme așezate la un loc, care trăgeau toate deodată. Ea producea dușmanului o mare panică și pierderi grele.

Personalități

• Thomas Tartler (1700-1770), născut la Brașov, pastor evanghelic, a scris în 1750 Cronica comunei Prejmer. Preotul român Ioan Ludu a tradus o parte din această istorie.^[4]
• Erwin Neustädter (1897-1992), scriitor german, funcționar în timpul nazismului, emigrat în Germania
• Michael Trein (1935-2015), primar al Prejmerului
• Ioan Ludu (1887 - 1952), deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 1918, preot
• Gheorghe Șandru (1878 - 1968), deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 1918
• Gheorghe Șurariu (1874 - 1944), deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 1918

Galerie de imagini

• 
  Biserica din Prejmer
• 
  1826 - Danga pentru vitele din Prejmer
• 
  Comuna Prejmer
• 
  Intrarea în cetatea Prejmer
• 
  Interiorul cetății Prejmer
• 
  Intrarea în cetatea Prejmer
• 
  Drum de strajă la crenele, cetatea Prejmer
• 
  Biserica Sfinții Apostoli (monument istoric)

În cultura populară occidentală

• Subspecies (1991), regia Ted Nicolaou

Vezi și

• Biserica fortificată din Prejmer
• Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Prejmer
• Locuri din patrimoniul mondial UNESCO
• Thomas Tartler

Note

1. Google Earth
2. x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
3. hrosenauer. „Tartlau”. Siebenbuerger.de. Accesat în 18 septembrie 2024.
4. Țara Bârsei, nr.1, 6/1932, nr. 6/1933, nr. 5/1934, nr. 5/1935, nr. 3, 4/1936

Bibliografie

• Viktor Roth, Geschichte der deutschen Baukunst in Siebenbürgen, Strassburg, 1905, p. 24.
• Phleps Hermann, Auf Spuren der ersten Bauten des deutschen Ritterdordens im Burzenland in Siebenbürgen, în "Zeitschrift für Bauwesen", Jg. 77, Nr. 7-9, Berlin, 1927.
• Horwath Walter, Die Baugeschichte der sächsischen Kirchenburgen und Kirchen, în "Das Burzenland", Bd. IV, I, Kronstadt, 1929, p. 149-158.
• Morres Eduard, Die Zeit des Spätromanischen und des Übergangs zur Gotik, în "Das Burzenland" Bd. IV, I, Kronstadt, 1929, p. 164-174.
• Rosemann R. Heinz, Tartlau. Kirchenburg, în "Die deutsche Kunst in Siebenbürgen", Berlin 1934, p. 70-72.
• Virgil Vătășianu, Istoria artei feudale în Țările Române, vol. I, București, 1959, p. 105-107 și passim.
• Entz Géza, Le chantier cisterciene de Kerc (Cîrța), în "Acta Historiae Artium Academiae Scientiarium Hungaricae", tom. IX, nr. 1-2, Budapest, 1963.
• Götz Wolfgang, Zentrabau und Zentralbautendenz in der gotischen Architektur, Berlin, 1968, p. 27-28.
• Busuioc Dan Nicolae, Arhitectura gotică timpurie din Țara Bârsei în lumina unor noi cercetări, în: "Studii și cercetări de istoria artei", tom 25, București, 1978, p. 3-34.
• Vasile Drăguț, Arta gotică în România, București, 1979, p. 17-20.
• Hermann Fabini, Alida Fabini, Kirchenburgen in Siebenbürgen, Berlin-Leipzig, 1991, p. 27-28 și passim.
• Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa (2011). Castele si cetati din Transilvania: judetul Brasov. Bucuresti. ISBN 978-973-0-11186-6.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Prejmer

• ro Biserici Fortificate din Transilvania Arhivat în 18 mai 2008, la Wayback Machine.
• en Fortified churches from Transylvania Arhivat în 8 februarie 2011, la Wayback Machine.
• de Kirchenburgen in Transilvanien Arhivat în 22 octombrie 2016, la Wayback Machine.
• hu Erdélyi erődtemplomok Arhivat în 7 noiembrie 2017, la Wayback Machine.
• ro Informatii si fotografii Arhivat în 17 aprilie 2007, la Wayback Machine.
• de en Prejmer & Hărman www.capper.de
• ro Cetatea Prejmer, scurtă descriere
• Dicționar de localități din Transilvania Arhivat în 18 iunie 2009, la Wayback Machine.
• ro Fotografii cu biserica fortificata din Prejmer Arhivat în 10 octombrie 2010, la Wayback Machine.
• VIDEO Colț de rai: Prejmer, „satul cu 1.000 de izvoare“, 20 februarie 2011, Teodora Nicolae, Adevărul
• Destinatia Prejmer: cetate, carnaval, biserica, clatite, 8 martie 2007, Lucian Vasilescu, Descoperă