Porumbel pasager

Porumbelul pasager (Ectopistes migratorius) este o specie dispărută de porumbel. Până în secolul XIX a fost larg răspândită în America de Nord, ajungând la un număr de 3-5 miliarde^[4] și fiind, în timpul respectiv, una dintre cele mai numeroase specii de pasăre de pe pământ. Către anii 1900 a dispărut din sălbăticie, iar în 1914, prin moartea ultimului exemplar păstrat în captivitate, a dispărut definitiv. Printre cauzele probabile ale dispariției se menționează activitatea umană (vânătoarea excesivă în decursul secolului al XIX-lea) și vulnerabilitatea la modificările mediului (numărul de porumbei pasageri a suferit fluctuații excesive^[4] pe parcursul existenței acestei specii).

Porumbel pasager Fosilă: 5.33–0 mln. ani în urmă PreЄ Є O S D C P T J K Pg N Zanclean-Holocen[1]
Stare de conservare
Dispărut  (1914)  (IUCN 3.1)[2]
Presupusă dispărută  (1914)  (NatureServe)[3]
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Clasă:	Aves
Ordin:	Columbiformes
Familie:	Columbidae
Gen:	† Ectopistes Swainson, 1827
Specie:	† E. migratorius
Nume binomial
Ectopistes migratorius (Linnaeus, 1766)
Harta distribuției, cu fostul areal în portocaliu și zona de reproducere în roșu
Sinonime
Columba migratoria Linnaeus, 1766 Columba canadensis Linnaeus, 1766 Ectopistes migratoria Swainson, 1827
Modifică text

Numele său comun este derivat din cuvântul francez passager, care înseamnă „pasager”, datorită obiceiurilor migratoare ale speciei. Denumirea științifică se referă, de asemenea, la caracteristicile sale migratoare.

Taxonomie

Cea mai veche ilustrație publicată a speciei (un mascul), Mark Catesby, 1731

Naturalistul suedez Carl Linnaeus a inventat denumirea binomială Columba macroura atât pentru turturica de Carolina, cât și pentru porumbelul pasager în ediția din 1758 a lucrării sale Systema Naturae (punctul de plecare al nomenclaturii biologice), în care pare să le fi considerat identice. Această descriere compozită citează relatări despre aceste păsări în două cărți pre-linneene. Una dintre acestea a fost descrierea porumbelului pasager de către Mark Catesby, care a fost publicată în lucrarea sa din 1731-1743, Natural History of Carolina, Florida and the Bahama Islands (Istoria naturală a Carolinei, Floridei și a insulelor Bahama), care se referea la această pasăre ca Palumbus migratorius și era însoțită de prima ilustrație publicată a speciei. Descrierea lui Catesby a fost combinată cu descrierea din 1743 a turturicii de Carolina de către George Edwards, care a folosit numele C. macroura pentru această pasăre. Nimic nu sugerează că Linnaeus ar fi văzut el însuși specimene ale acestor păsări, iar descrierea sa este considerată a fi derivată în totalitate din aceste relatări anterioare și din ilustrațiile lor. În ediția din 1766 a Systema Naturae, Linnaeus a renunțat la numele C. macroura și a folosit în schimb numele C. migratoria pentru porumbelul pasager și C. carolinensis pentru turturica de Columbia.^[5][6][7] În aceeași ediție, Linnaeus a numit și C. canadensis, pe baza numelui Turtur canadensis, folosit de Mathurin Jacques Brisson în 1760. S-a demonstrat ulterior că descrierea lui Brisson se baza pe o femelă de porumbel pasager.^[8]

În 1827, William John Swainson a mutat porumbelul pasager din genul Columba în noul gen monotipic Ectopistes, în parte datorită lungimii aripilor și a formei de cuțit a cozii.^[9] În 1906, zoologul american Outram Bangs a sugerat că, deoarece Linnaeus a copiat în întregime textul lui Catesby atunci când a inventat C. macroura, acest nume ar trebui să se aplice porumbelului pasager, ca E. macroura.^[10] În 1918, ornitologul american Harry C. Oberholser a sugerat că denumirea C. canadensis ar trebui să aibă prioritate față de C. migratoria (ca E. canadensis), deoarece apărea pe o pagină anterioară în cartea lui Linnaeus.^[8] În 1952, Francis Hemming a propus Comisiei Internaționale de Nomenclatură Zoologică (ICZN) să asigure denumirea specifică macroura pentru turturica de Columbia și denumirea migratorius pentru porumbelul pasager, deoarece aceasta a fost utilizarea prevăzută de autorii pe a căror lucrare Linnaeus și-a bazat descrierea.^[7] Acest lucru a fost acceptat de ICZN, care și-a folosit competențele plenare pentru a desemna speciile pentru denumirile respective în 1955.^[11]

Note

1. „†Ectopistes Swainson 1827 (passenger pigeon)”. PBDB.
2. BirdLife International (2008). „Passenger Pigeon”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 2011.2. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. Accesat în 23 mai 2012.
3. „Ectopistes migratorius. NatureServe Explorer 2.0”. explorer.natureserve.org. Accesat în 31 martie 2022.
4. Hung, C. -M. (2014). P.-J. L.Shaner, R. M. Zink, W. -C. Liu, T.-C. Chu, W.-S. Huang, S.-H. Li. „Drastic population fluctuations explain the rapid extinction of the passenger pigeon”. Proceedings of the National Academy of Sciences (în engleză). doi:10.1073/pnas.1401526111.
5. Catesby, M. (1729). Natural History of Carolina, Florida and the Bahama Islands. 1. London: W. Innys and R. Manby. p. 23.
6. Aldrich, J. W. (1993). „Classification and Distribution”. În Baskett, T.S.; Sayre, M.W.; Tomlinson, R.E.; Mirarchi, R.E. Ecology and management of the Mourning Dove. Harrisburg, PA: Stackpole Books. p. 48. ISBN 978-0-8117-1940-7.
7. Hemming, F. (1952). „Proposed use of the plenary powers to secure that the name Columba migratoria Linnaeus, 1766, shall be the oldest available name for the Passenger Pigeon, the type species of the genus Ectopistes Swainson, 1827”. Bulletin of Zoological Nomenclature. 9: 80–84. doi:10.5962/bhl.part.10238 .
8. Oberholser, H. C. (1918). „The scientific name of the Passenger Pigeon”. Science. 48 (1244): 445. Bibcode:1918Sci....48..445O. doi:10.1126/science.48.1244.445. PMID 17752099.
9. Swainson, W. J. (1827). „Mr. Swainson on several new groups in Ornithology”. The Zoological Journal. 3: 362.
10. Bangs, O. (1906). „The names of the passenger pigeon and the mourning dove”. Proceedings of the Biological Society of Washington. 19: 43–44.
11. Schenk, E. T.; McMasters, J. H. (1956). Procedure in Taxonomy (ed. Third). Stanford, California: Stanford University Press. p. 89. ISBN 978-0-8047-3867-5.

Legături externe

Materiale media legate de porumbelul pasager la Wikimedia Commons