Piața Revoluției

Piața Revoluției este o piață din București, aflată în Sectorul 1, denumită tradițional Piața Palatului și Piața Republicii până la Revoluția Română din 1989.^[1] Anterior, în perioada comunistă, purtase și numele de Piața Gheorghe Gheorghiu-Dej.^[2]

Piața Revoluției
Piața Revoluției
Piața în București
Date geografice
Localitate	București
Coordonate	44.43856°N 26.0975°E ({{PAGENAME}})
Sector	1
Date sociale
Denumire din	1989
Modifică date / text

Piața este flancată de o serie de clădiri importante, între care: Palatul Regal din București (care adăpostește Muzeul de Artă), Ateneul Român, Palatul Fundației Universitare Carol I (care adăpostește Biblioteca Centrală Universitară, Palatul Ministerului de Interne, Biserica Kretzulescu, hotelul Athénée Palace Hilton.

În piață se află câteva monumente de for public: Statuia ecvestră a Regelui întemeietor Carol I, Monumentul lui Iuliu Maniu, Monumentul lui Corneliu Coposu, Memorialul Renașterii.

• 
  Muzeul Național de Artă
• 
  Vedere dinspre Palatul Telefoanelor
• 
  Biblioteca Centrală Universitară
• 
  Statuia lui Carol

Evenimente istorice legate de Piața Revolutiei

• Marea manifestație anticomunistă și pro-monarhistă a tineretului din București, din 8 noiembrie 1945 (de praznicul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, ziua de nume a Majestății Sale Regelui Mihai I al României), reprimată prin violențe și arestări „în stilul mineriadelor” de după 1990
• Revoluția Română din 1989, după data de 21 decembrie

Note

1. „Vuietul amenințător”, universul.net, 22 decembrie 2019
2. East Europe, East Europe Publishing Company, 1965, p. 56

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Piața Revoluției

• Video live: Piața Revoluției Arhivat în 8 ianuarie 2018, la Wayback Machine.
• Localizare pe hartă
• „Părintele“ monumentului din Piața Revoluției despre poreclele date de bucureșteni: „Un vidanjor nu poate să vadă decât ce utilizează, din păcate“, 8 mai 2013, Cristina Răduță, Adevărul
• Cea mai urîtă piață, 21 iunie 2008, Razvan Barbulescu, Jurnalul Național