companie producătoare de bere din Italia From Wikipedia, the free encyclopedia
Birra Peroni este o companie italiană producătoare de bere, fondată în 1846 la Vigevano (Lombardia) și cu sediul actual la Roma.[1][2] A fost autonomă până în anul 1988, când a cedat o parte din capitalul său social grupului Danone, a fost achiziționată ulterior de multinaționala britanică SABMiller și a fost vândută ulterior, în 13 octombrie 2016, de grupul multinațional belgian Anheuser-Busch InBev(d), pentru a evita problemele legate de legislația antimonopol europeană în contextul achiziției SABMiller, grupului japonez Asahi Breweries.[3][4][5]
| Birra Peroni | |
 | |
 | |
| Tip | società a responsabilità limitata[*]  |
|---|---|
| Fondată | |
| Fondator(i) | Francesco Peroni[*] |
| Țara |  Italia |
| Sediu | Roma |
| Industrie | producerea berii[*] |
| Produse | Peroni Nastro Azzurro |
| Slogan | Se ci unisce è Peroni |
| Prezență online | |
| site web oficial pagină Facebook cont Twitter canal YouTube | |
Modifică date / text  | |
Compania are în prezent trei fabrici de bere, construite în anii 1960, la Roma, Bari și Padova.[2] Principalele mărci de bere ale companiei Birra Peroni sunt Peroni și Nastro Azzurro.[1][2][6]
Societatea Birra Peroni a fost înființată în anul 1846[1][7] la inițiativa lui Francesco Peroni (1818–1894), copilul cel mai mic al unei familii de producători de paste din provincia Novara, care s-a mutat din localitatea sa natală, Galliate, în orașul Vigevano, considerat mai potrivit pentru începerea unei noi activități antreprenoriale în domeniul fabricării berii.[7] Compania lui Francesco Peroni avea sediul în centrul orașului Vigevano, în cartierul Rocca Nuova, unde, alături de mica fabrică, mai funcționa o berărie cu producție și turnare directă.[7]
În 1864 a fost deschisă o nouă fabrică la Roma,[1][8] care a fost administrată inițial de unii asociați ai lui Francesco Peroni și apoi, începând din 1867, de fiul său cel mare, Giovanni Peroni (1848–1922). Fabrica a funcționat inițial în via Due Macelli din zona Piazza di Spagna(d), unde a fost construit ulterior teatrul Salone Margherita(d).[8] Producția a fost mutată în 1871 în zona Borgo Santo Spirito(d) într-o clădire închiriată și apoi cumpărată de la administrația azilului Santa Maria della Pietà(d),[7][9] păstrând activ doar un punct de vânzare în via Due Macelli.[10]
Giovanni Peroni a condus activitățile de producție de la Roma inițial singur și apoi, din 1887, cu ajutorul fratelui său mai mic, Cesare (1869–1948), care a ajuns în câțiva ani să dețină un rol operațional în cadrul companiei.[7]
Fabrica a fost mutată din nou în 1896 într-un spațiu nou de pe via del Cardello nr. 16, nu departe de Colosseum. Între timp, Peroni a stabilit relații strânse de colaborare cu Società Romana della fabbricazione del ghiaccio e della neve artificiale, care au culminat cu fuziunea celor două companii în 1901 și constituirea unei societăți în comandită pe acțiuni denumite Società Riunite Fabbrica di Ghiaccio e Ditta F. Peroni, al cărei nou sediu(d) a fost construit pe via Mantova, în zona Porta Pia(d),[8] după un proiect al inginerului și arhitectului Gustavo Giovannoni.[7] Tot în 1896 Cesare Peroni a plecat în Germania pentru a studia tehnicile de producție a berilor de fermentație inferioară;[11] aceste călătorii au stat la baza producerii a două tipuri de bere de fermentație inferioară: Vienna(d) (cu o culoare gălbuie și un gust ușor amar) și Monaco sau Baviera (cu o culoare mai închisă și un gust mai dulce).[7] În fine, în același an, filiala din Vigevano și-a încheiat activitatea de producție.[7] În 1907 a fost înființată Società Anonima Birra Peroni, Ghiaccio e Magazzini Frigoriferi, care a fost transformata definitiv în 1981 in S.p.A. Birra Peroni Industriale.[12]
În 1908, Giovanni Peroni a fost decorat cu Ordinul Meritul Muncii(d) în grad de cavaler, iar în 1911 a devenit vicepreședinte al companiei Birra Peroni, pentru ca apoi, după doi ani, să preia funcția de președinte al companiei. În același an, Peroni a devenit acționar al Società anonima ghiacciaia romana, care a fost apoi absorbită definitiv în grup în 1942.[7] O contribuție importantă la dezvoltarea companiei au avut-o fiii lui Giovanni: Francesco (1881–1967) și Giacomo (1884–1976) și ai lui Cesare: Franco (1905–1963) și Carlo (1911–1987).[12]
În anul 1921 a avut loc o schimbare a conducerii: Cesare Peroni a devenit director general (amministratore delegato) și a deținut această funcție până la moartea sa în 1948, iar Giacomo Peroni (1884–1976), fiul lui Giovanni, a luat locul tatălui său în consiliul de administrație; câteva luni mai târziu, la 2 ianuarie 1922, Giovanni Peroni a murit, la scurt timp după ce și-a dat demisia din funcția de președinte al grupului.[7]
O nouă fabrică a fost inaugurată în 1924 în orașul Bari,[2] care era capabilă să producă 25.000 de hectolitri de bere pe an dintr-o producție totală anuală de 150.000 de hectolitri.[7] Deschiderea noii fabrici a fost primul pas dintr-o strategie de expansiune a grupului în sudul Italiei,[13] care a continuat cu achiziționarea fabricii de bere Orso & Sanvico din Perugia (în 1926), care a fost transformată apoi în centru de îmbuteliere și depozitare, a companiei Birra d'Abruzzo cu sediul în Castel di Sangro (în 1929), a cărei fabrică din Montenero Val Cocchiara a fost apoi abandonată în 1936,[14] și a companiei Birrerie meridionali di Napoli, care s-a încheiat cu înființarea Società Anonima Birra Meridionale.[2][15] În 1934 a fost achiziționată Birra Partenope, prin intermediul companiei Birrerie meridionali.[16] Au fost achiziționate apoi compania Birra Cioci di Macerata și, în 1939, fabrica De Giacomi(d) din Livorno.[7]
În 1949, după moartea lui Cesare Peroni, Giacomo Peroni a devenit noul director general al grupului.[7] În anul următor, producția anuală a ajuns la 420.000 de hectolitri, ceea ce a făcut ca Birra Peroni să fie cel mai mare producător de bere italian.[15] În 1952 Franco Peroni (1905–1963), fiul lui Cesare, a devenit vicepreședinte al consiliului de administrație al Società Birra Peroni.[7] În anul următor a fost preluată compania Dormisch din Udine.[2][17] În același an a fost inaugurată o nouă fabrică la Napoli, construită după un proiect întocmit de biroul Harley-Ellington & Day din Detroit.[7] În 1954 Giacomo Peroni a preluat funcția de președinte al consiliului de administrație.
În 1955 a fost închisă fosta fabrică Birrerie Meridionali di Capodimonte(d), care a fost înlocuită cu o fabrică nouă deschisă la Miano(d).[16] În aprilie 1960 a fost încheiată achiziția a jumătate din pachetul de acțiuni al companiei Birra Itala Pilsen(d) din Padova,[2][15] care a fost achiziționată apoi în totalitate în 1970.[15] În 1961 au fost finalizate achizițiile a două mărci de bere cu fabricile aferente: Birra Raffo(d) din Taranto și Birra Faramia din Savigliano.[2][15]
La sfârșitul anilor 1950 și în cursul anilor 1960 au intrat ca membri în consiliul de administrație Rodolfo Peroni (fiul lui Franco), Giovanni Peroni (fiul lui Francesco, care s-a retras din afacere în 1962) și Giorgio Natali (fiul Elisei Peroni, care era la rândul ei fiica lui Giovanni Peroni).[7]
În 1963 a fost lansată pe piață marca de bere Nastro Azzuro,[1][2] care își datorează numele victoriei în 1933 a transatlanticului italian Rex(d) în competiția pentru premiul Panglica albastră (Nastro Azzurro dell'Atlantico).[2][18][19]
În iulie 1963 a fost inaugurată producția la noua fabrică din Bari, care a înlocuit-o pe cea anterioară și care, la fel ca și fabrica din Napoli, a fost proiectată de firma americană Harley-Ellington & Day.[20] În anii următori s-au mai deschis două noi fabrici: cea din Roma, care era situată în zona industrială Tor Sapienza(d) și a înlocuit sediul istoric de pe via Mantova, în 1971[21] și cea din Padova, care a fost construită lângă un centru de îmbuteliere activ din anii 1960, în 1973.[22]
În 1976, Giacomo Peroni, care avea atunci vârsta de 92 de ani, a părăsit funcțiile de director general și președinte, care au fost repartizate astfel: președinte a devenit nepotul său, Giorgio Natali, iar noii directori generali au fost numiți Rodolfo Peroni și Mario Beretta (un acționar din afara familiei).[7] La sfârșitul anilor 1970 a fost pusă în aplicare o politică de reorganizare a celor opt fabrici ale grupului, care s-a soldat cu închiderea unora dintre acestea: mai întâi fabrica din Livorno în 1979, urmată apoi de fabricile din Savigliano, Taranto[7] și Udine (în 1988).[23] În 1987 a murit vicepreședintele Carlo Peroni (1911–1987), fiul lui Cesare, iar în urma acestui eveniment a fost numit în funcția de vicepreședinte Marco Martinelli, moștenitorul familiei Ferro; Andrea Mondello, fiul lui Amarilli Peroni, care era, la rândul ei, fiica lui Giacomo Peroni, a fost numit în funcția de director general în februarie 1988.[7]
În cea de-a două jumătate a secolului al XX-lea Birra Peroni făcea parte din principalii patru competitori de pe piața italiană a berii, alături de Wührer(d), Dreher(d) și Birra Moretti, și controla 25% din piață, în timp ce Dreher controla doar 20%.[2]
În 1988 a fost achiziționată Wührer(d), cea mai veche fabrică de bere din Italia,[2][7][15] care era deținută la acea vreme de grupul Danone, iar prin această tranzacție grupul Danone a obținut 19,5% din capitalul social al grupului Peroni.[7][15] Fabricile companiei Wührer din Brescia, Battipaglia[7] și San Cipriano Po au fost toate închise până în 1993.[24]
În 1991 s-a finalizat restructurarea sediului istoric de pe via Mantova, unde a fost stabilit sediul conducerii grupului.[25]
În anul 2003 multinaționala britanică SABMiller plc a achiziționat grupul Peroni[26][27] pentru peste 400 de milioane de euro plătiți în două tranșe, prima în același an (246 milioane de euro pentru o participație cuprinsă între 51 și 60%)[27] și a doua în 2005 (162,5 milioane de euro pentru 39,8%),[28][29][30] an în care a fost închisă și fabrica Peroni din Napoli.[31]
În noiembrie 2016 grupul multinațional belgian Anheuser-Busch InBev(d), pentru a evita problemele legate de legislația antimonopol europeană în contextul achiziției SABMiller,[3] a vândut compania Peroni grupului japonez Asahi Breweries.[32]
Compania Birra Peroni produce diverse mărci de bere,[33] dintre care cele mai importante sunt:
După ce a devenit o companie a grupului Asahi, Birra Peroni a devenit distribuitor în Italia al unor mărci de bere străine precum:[33]
Compania Birra Peroni a deținut anterior unele mărci care nu mai sunt actualmente în producție, precum:
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
