Ostariofizi

Ostariofizii (Ostariophysi) (din greacă ostarion = oscior, os mic, diminutiv de la osteon = os + -physi = vezică, burduf ) este un supraordin mare de pești de apă dulce, care cuprinde aproximativ 7931 de specii, caracterizați prin prezența aparatului lui Weber, un șir de oscioare, care leagă vezica înotătoare cu labirintul urechii interne și a substanță de alarmă.

Ostariofizi Fosilă: Cretacic inferior - Holocen PreЄ Є O S D C P T J K Pg N
Chanos chanos
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Subîncrengătură:	Vertebrata
Infraîncrengătură:	Gnathostomata
Supraclasă:	Osteichthyes
(neclasificat):	Pisces
Clasă:	Actinopterygii
Subclasă:	Neopterygii
Infraclasă:	Teleostei
Supraordin:	Ostariophysi Sagemehl, 1885
Ordine
Gonorynchiformes Cypriniformes Characiformes Gymnotiformes Siluriformes
Modifică text

Particularități anatomice

• vezica înotătoare prezentă (cu excepția Gonorynchus) și, de obicei, împărțită într-o camera anterioară mică, care este parțial sau complet acoperită de o tunică peritoneală argintie și o camera posterioară mai mare (redusă sau absentă la unele grupe)
• bazisfenoidul absent
• orbitosfenoidul prezent, cu excepția gonorinhiformelor (Gonorynchiformes)
• mezocoracoidul, de obicei, prezent
• dermopalatinul absent
• postcleitrul absent la gonorinhiforme și siluriforme, un postcleitru prezent la majoritatea cipriniformelor, și trei postcleitre la unele caraciforme și gimnotiforme
• proeminențe cornoase, unicelulare, foarte mici, denumite "unculi" sunt prezente, de obicei, pe diferite părți ale corpului (de exemplu, în regiunea gurii sau pe suprafața ventrală a înotătoarele perechi) și sunt cunoscute numai la ostariofizi
• tuberculi cornoși multicelulari ( = tuberculi nupțiali sau organe perliforme) cu înveliș cheratinos bine dezvoltați
• maxilarul superior protractil la multe specii
• înotătoarele pelviene, dacă sunt prezente, sunt în poziție abdominală.

Substanță de alarmă

Peștii din acest grup au o reacție de spaimă provocată de o substanță de alarmă. Aceasta a fost prima dată documentată de Karl von Frisch în 1938 și descrisă în detaliu de către Wolfgang Pfeiffer în 1963 și 1977. Substanța de alarmă (Schreckstoff în germană) este un feromon care este chimic similar sau identic la toți ostariofizii și este produsă din celulele claviforme epidermice. Leziunile de la nivelul pielii eliberează substanța de alarmă, care este detectată de simțul mirosului și provoacă o reacție de spaimă la indivizii din apropiere ai aceleiași specii (sau, uneori, la specii înrudite). Unele specii ale acestui supraordin sunt lipsite de reacție de frică, dar posedă o substanță de alarmă (de exemplu, la Serrasalminae) sau nu au nici substanță de alarmă, nici reacție de frică la substanțele de alarmă ale altor specii (de exemplu, loricariidele și gimnotiformele).

Răspândire

Ostariofizii sunt prezenți pe toate continentele, cu excepția Antarcticei, Groenlandei și Noii Zeelande (Australia are câteva specii de siluriforme derivate secundar din grupuri marine) .

Majoritatea speciilor sunt de apă dulce. Aproximativ 123 de specii sunt marine (Chanidae, Gonorynchidae, jumătate din Plotosidae și cele mai multe Ariidae). Sunt cunoscute și specii subterane (hipogee).

Sistematica

Supraordinul Ostariophysi este împărțit în două serii, Anotophysi și Otophysi. În literatura de specialitate mai veche termenul Ostariophysi corespunde cu seria Otophysi. Supraordinul Ostariophysi cuprinde 5 ordine, 68 familii , 1075 genuri și aproximativ 7931 de specii. Cele patru mari familii ale supraordinului - Cyprinidae, Characidae, Loricariidae și Balitoridae - reprezintă 4656 (sau 59%) de specii. Ostariofizii conțin aproximativ 28% dintre speciile de pești cunoscute în lume și acum reprezintă aproximativ 68% din speciile de apă dulce.^[1]

• Seria Anotophysi

• Ordinul Gonorynchiformes

• Subordinul Chanoidei

• Familia Chanidae

• Subordinul Gonorynchoidei

• Familia Gonorynchidae

• Subordinul Knerioidei

• Familia Kneriidae
• Familia Phractolaemidae

• Seria Otophysi (Euostariophysi)

• Ordinul Cypriniformes

• Familia Cyprinidae
• Familia Psilorhynchidae
• Familia Gyrinocheilidae
• Familia Catostomidae
• Familia Cobitidae
• Familia Balitoridae

• Ordinul Characiformes

• Subordinul Citharinoidei

• Familia Distichodontidae
• Familia Citharinidae

• Subordinul Characoidei

• Familia Parodontidae
• Familia Curimatidae
• Familia Prochilodontidae
• Familia Anostomidae
• Familia Chilodontidae
• Familia Crenuchidae
• Familia Hemiodontidae
• Familia Alestiidae
• Familia Gasteropelecidae
• Familia Characidae
• Familia Acestrorhynchidae
• Familia Cynodontidae
• Familia Erythrinidae
• Familia Lebiasinidae
• Familia Ctenoluciidae
• Familia Hepsetidae

• Ordinul Siluriformes

• Familia Diplomystidae
• Familia Cetopsidae
• Familia Amphiliidae
• Familia Trichomycteridae
• Familia Nematogenyidae
• Familia Callichthyidae
• Familia Scoloplacidae
• Familia Astroblepidae
• Familia Loricariidae
• Familia Amblycipitidae
• Familia Akysidae
• Familia Sisoridae
• Familia Erethistidae
• Familia Aspredinidae
• Familia Pseudopimelodidae
• Familia Heptapteridae
• Familia Cranoglanididae
• Familia Ictaluridae
• Familia Mochokidae
• Familia Doradidae
• Familia Auchenipteridae
• Familia Siluridae
• Familia Malapteruridae
• Familia Auchenoglanididae
• Familia Chacidae
• Familia Plotosidae
• Familia Clariidae
• Familia Heteropneustidae
• Familia Austroglanidae
• Familia Claroteidae
• Familia Ariidae
• Familia Schilbeidae (Schilbidae)
• Familia Pangasiidae
• Familia Bagridae
• Familia Pimelodidae

• Ordinul Gymnotiformes

• Subordinul Gymnotoidei

• Familia Gymnotidae

• Subordinul Sternopygoidei

• Familia Rhamphichthyidae
• Familia Hypopomidae
• Familia Sternopygidae
• Familia Apteronotidae

Referințe

1. Joseph S. Nelson. Fishes of the World. 2006.