From Wikipedia, the free encyclopedia
Operațiunea Trandafirul, devenită apoi Acțiunea Vama, s-a desfășurat în zilele de 18 și 20 decembrie 1989, în cadrul acțiunilor de reprimare a revoluției din decembrie 1989.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
43 de cadavre ale celor împușcați mortal la demonstrațiile din Timișoara în zilele de 16 și 18 decembrie, dar și ale unor răniți executați în Spitalul Județean Timiș (SJT), au fost ridicate de la morga acestui spital și transportate la București, unde au fost incinerate în Crematoriul Cenușa.
Scopul era ștergerea urmelor masacrului de la Timișoara. Dispariția cadavrelor urma să fie explicată susținând că persoanele respective au părăsit fraudulos țara, fugind în statele vecine.
Ordinul a venit din partea Elenei Ceaușescu, care era tot timpul în contact direct cu soțul ei aflat în vizită oficială în Iran. Din conducerea superioară de partid și de stat au mai contribuit Tudor Postelnicu și Emil Bobu.
Conducătorii operațiunii:
Alți ofițerii superiori de Securitate și Miliție implicați erau:
Din dispoziția procurorului general al RSR Nicolae Popovici, au fost trimiși la Timișoara adjunctul procurorului general Gheorghe Diaconescu. (A mai fost detașat și procurorul Ovidius Păun, dar el nu a mai ajuns în oraș.) Din partea Direcției Sanitare județene a fost implicată dr. Rodica Novac.
Pentru ridicarea cadavrelor și încărcarea lor în autovehicul, Ion Corpodeanu i-a desemnat pe ofițerii și subofițerii de miliție: mr. Gheorghe Avram, mr. Iosif Veverca, cpt. Laurențiu Preda, cpt. Tiberiu Grui, cpt. Eugen Mișea și lt. major Eugen Peptan.
Colonelul Nicolae Ghircoiaș avea sarcina să coordoneze activitatea de selectare a cadavrelor în morga spitalului județean din Timișoara, întrucât el vizitase spitalul și mai înainte și avea informații despre cauzele morții. Scopul era selectarea cadavrelor celor care au participat la acțiunile de protest de cele ale bolnavilor care au murit din cauze patologice. După îmbarcarea celor 43 de cadavre, așezate în saci de plastic, în mașina autofrigorifică, colonelul Ghircoiaș a organizat și desăvârșit și furtul și distrugerea evidențelor compromițătoare ale spitalului.[2]
Conform planului, cadrele Miliției din Timișoara implicate in acțiune nu trebuiau să cunoască ordinul că morții transportați la București vor fi incinerați.
Unul dintre participanții la acțiunea Vama, maiorul de miliție Dumitru Sorescu, a fost înaintat după Revoluție la gradul de general și numit chestorul șef al Poliției române.[3]
În seara zilei de 17 decembrie, col. Corpodeanu a fost chemat de gen. Nuță, care i-a ordonat să se ocupe de transportul unor cadavre împușcate de la morga Spitalului Județean Timiș, devenită neîncăpătoare, la Institutul Medico-Legal (IML) din București. La ora aceea erau 56 de cadavre în morgă și, deși alimentarea cu curent electric nu era întreruptă, se afirma că nu funcționează camerele frigorifice.
Col. Deheleanu, șeful lui Corpodeanu, a ordonat formarea unei echipe de la secția judiciară a Miliției județene, de supravegherea îndeplinirii ordinului urmând să se ocupe col. Ghircoiaș.
Conform ordinului gen. Nuță, autoizoterma cu „colete” a fost preluată pe 19 decembrie, la km 36, de o echipă condusă de col. Baciu și formată din lt.-col. Petre Marin, mr. Dumitru Sorescu[6], Teodor Bagu, Marin Șerban și subofițerii Valerică Gorgarea și Florin Stanciu. Această echipă a schimbat-o pe cea veche, din Timișoara, subofițerul Florin Stanciu preluând conducerea autoizotermei. Cei de la Timișoara și-au continuat drumul cu Dacia albă, și au fost cazați la hotelurile Astoria și Cerna, unde căpitanul Dan Fediuc le-a rezervat câte o cameră cu două paturi. Înainte de plecarea de la km 36, numerele de înmatriculare, atât al Daciei albă cât și al autoizotermei, au fost înlocuite cu număre de înmatriculare de București, primite de la Direcția Circulație (al cărei șef nu a fost inițiat în acțiune).
În jurul orei 17 autoizoterma și echipa de însoțitori din București au ajuns la crematoriul „Cenușa” din București, unde au fost primite de Gheorghe Ganciu, director al Administrației Cimitirelor din București (cu sediul la Cimitirul Belu),[7] colonel de Securitate în rezervă, fost subordonat al gen. Macri, și de administratorul Crematoriului Cenușa, Iosef Emilian Zamfir, care era de asemenea ofițer de Securitate trecut în rezervă.
Ei au întrerupt alte operații de incinerare care erau în curs, și au început incinerarea cadavrelor sosite de la Timișoara. Pentru reușita acțiunii, celor 5 fochiști[8] le-a fost dat câte un plic cu 2000 de lei, și aceștia au început lucrul imediat, fără obiecțiuni. Col. Moraru a trimis 6 ofițeri pentru asigurarea pazei.
În jurul orei 18:00 fost începută descărcarea cadavrelor, incinerarea începând aproape imediat și continuând toată noaptea. Ultimul cadavru a fost descărcat pe 20 decembrie în jurul orei 4:00, și atunci autoizoterma a părăsit crematoriul. Incinerarea a fost finalizată în jurul orei 8:30.
În jurul orei 10:00 col. Baciu a raportat col. Moraru încheierea acțiunii, care l-a trimis la crematoriu pe șoferul Nuțu Dorel Marian cu o autodubă, în care au fost încărcate cele 4 tomberoane cu cenușă și transportate pe raza localității Popești-Leordeni, Ilfov, unde conținutul lor a fost deversat într-o gură de canal.
După Revoluție, col. Baciu, lt.col. Petre Marin și mr. Dumitru Sorescu au făcut câte un raport despre acțiunea desfășurată de ei[9], și aceste rapoarte au fost prezentate în seara zilei de 24 decembrie inginerului Marian Gostin, reprezentantul CFSN, care se afla la IGM, apoi predate ministrului apărării naționale, gen. Nicolae Militaru.
În momentul operațiunii, la morga SJT se aflau 56 de cadavre, din care au fost sustrase 43. Din acestea 8 erau neidentificate, dar după Revoluție s-a reușit stabilirea identității a 4 dintre ele.
Lista morților:[10]
Acestea sunt declaratiile martorilor, transcrise manual (fara OCR) din fotografiile publice ale paginilor de dosar penal. Din cauza ca fotografiile prezinta pagini dactilografiate si indosariate in urma cu 28 ani, anumite pasaje de text pot fi ilizibile sau ortografia ar putea să conțină greșeli.
Declaratie de martor, dosar 12/P/1990, 13 ian 1990
„Incepand cu anul 1980 imi desfasor activitatea la cimitirul Mil Ghencea in calitate de muncitor necalificat.
In ziua de 19 dec. 1989 am fost anuntat de catre conducerea cimitirului sa ma prezint la Administratia cimitirului Belu intrucat am fost chemat de Ganciu Gheorghe, adjunctul sefului sectiei cimitire, deoarece trebuie sa ajut la o mormantare simandicoasa.
M-am prezentat la cimitirul Belu unde am luat legatura cu Ganciu Gheorghe care mi-a spus sa ma inapoiez la cimitirul Ghencea pentru a-mi continua activitatea, urmand ca la orele […] sa ma prezint la crematorul uman.
Potrivit discutiilor avute cu Ganciu Gheorghe, la orele […] m-am prezentat la crematorul uman unde am asteptat pana a venit Ganciu Gheorghe (orele 17,30) care era intr-o masina Dacia, culoare gri. La crematorul uman in afara de cei trei muncitori care sint incadrati la aceasta unitate a mai fost adus un muncitor de la cimitirul Izvorul Nou, pe nume Iordan Gheorghe.
La orele 17,45 a sosit un TIR frigorific insotit de 2 masini dintre care una Dacia si una Oltcit. Masina frigorifica a fost garata cu spatele catre usa de la intrarea lateral stinga a crematoriului.
Am fost chemati in biroul lui Iosif Emilian unde Ganciu Gheorghe impreuna cu un individ care s-a prezentat drept medic legist la IML, ne-a dat ordin sa descarcam cadavrele din masina si sa le introducem in cele doua cuptoare in vederea incinerarii.
Incinerarea a inceput la orele 18,00.
Inainte de a trece efectiv la aceasta operatiune, pretinsul medic legist ne-a inminat cite un angajament pentru a-l semna fara sa-l cimit, spunandu-ne ca operatiunea este secret de stat si sa nu divulgam nimanui ca altfel vom fi impuscati si vom fi asezati alaturi de cei morti. Dupa semnarea angajamentului fiecaruia dintre muncitori i-a fost inmanat cite un plic continand suma de 2.000 lei fiecare, spunandu-ni-se ca banii sunt de la stat, iar munca se plateste.
Stiu ca in noaptea de 19/20 dec. 1989 in cele doua cuptoare ale crematoriului au fost incinerate un numar de 40 cadavre, operatiunea luand sfarsit in ziua de 20 dec. 1989 orele 10,00 cand intr-unul dintre cuptoare a fost introdus ultimul cadavru.
Mentionez ca operatiunea de incinerare a fost supravegheata indeaproape de pretinsul medic legist care statea in spatele nostru si asista la introducerea fiecarui cadavru in cuptor urmarind arderea completa.
Precizez ca am vazut felul in care aratau cadavrele in sensul ca prezentau rupturi ale mainilor si picioarelor, capete sparte, urme de injunghiei in zona abdominala, etc. Din cele 40 cadavre ponderea o detineau cele apartinand unor tineri, barbati si femei. Din cite cunosc din totalul cadavrelor incinerate 5 apartineau unor femei.
Dupa terminarea incinerarii cenusa rezultata a fost incarcata intr-un numar de 4 cazane aduse de la cimitirul Belu din dispozitia lui Ganciu Gheorghe. Mentionez ca, cele 4 cazane au fost transportate intr-un loc necunoscut cu o dubita de culoare galbena.
Precizez ca la operatiunea de incinerare a fost prezent si Iosif Emilian, seful crematoriului, care asista la incinerarea fiecarui cadavru impreuna cu pretinsul medic legist.
”
În filmul 15 de Sergiu Nicolaescu se pomenește despre această operațiune, personajul principal al filmului fiind confundat cu un mort al revoluției și pus în camionul cu cadavre care urmau să fie incinerate. Filmul este operă de ficțiune, neexistând vreo dovadă că a existat cu adevărat cineva viu pus în camionul cu morții destinați incinerării.
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.