Oceanul planetar
sistemul interconectat de bazine oceanice ale Pământului From Wikipedia, the free encyclopedia
Oceanul planetar este sistemul interconectat al apelor oceanice (sau marine) ale Pământului și cuprinde cea mai mare parte a hidrosferei, care acoperă aproape 71% din suprafața Pământului, cu un volum total de 1,332 miliarde km cubi.[1]
Semnificația culorilor:
a) albastru: ocean;
b) negru: rezervoare de apă care nu au legătură cu Oceanul (în imagine Marea Caspică și Marile Lacuri);
c) alb: uscat
Unitatea și continuitatea oceanului planetar, cu un schimb relativ liber între părțile sale, este de o importanță fundamentală pentru oceanografie.[2] Acesta este împărțit într-un număr de teritorii oceanice principale, care sunt delimitate de continente și au caracteristici oceanografice diferite: el se împarte în Oceanul Atlantic, Oceanul Arctic (rareori considerat o mare a Oceanului Atlantic), Oceanul Indian, Oceanul Pacific și Oceanul Antarctic (considerat de obicei ca partea de sud a Oceanului Atlantic, Indian și Pacific). La rândul său, apele oceanice sunt intercalate de mai multe mări și golfuri mici.
Adâncimea medie a oceanului planetar este de 3.729 m, iar adâncimea maximă de 11.022 (abisul Mariane). Salinitatea apei este, în medie, 3,5%.[3]
Terminologie
Ocean și mare
Termenii „ocean” sau „marea” utilizați fără specificații se referă la corpul interconectat de apă sărată care acoperă cea mai mare parte a suprafeței Pământului.[4][5] Acesta include Atlantic, Pacific, Indian, Antarctic și Oceanul Arctic.[6] Ca termen general, „oceanul” este în mare parte interschimbabil cu „marea” în engleza americană, dar nu și în engleza britanică.[7] Strict vorbind, o mare este un corp de apă (în general, o diviziune a oceanului mondial) parțial sau complet închis de uscat.[8] Cuvântul „mare” poate fi folosit și pentru multe corpuri specifice, mult mai mici de apă de mare, cum ar fi Marea Nordului sau Marea Roșie. Nu există o distincție clară între mări și oceane, deși, în general, mările sunt mai mici și sunt adesea parțial (ca mări marginale) sau în întregime ca (în mările terestre) mărginite de uscat.[9]
Oceanul mondial
Pentru informații suplimentare, vezi Curent marin
Conceptul contemporan al Oceanului mondial a fost inventat la începutul secolului alXX-lea de oceanograful rus Yuly Shokalsky pentru a se referi la oceanul continuu care acoperă și înconjoară cea mai mare parte a Pământului.[10] Corpul global și interconectat de apă sărată este uneori denumit oceanul mondial sau oceanul global.[11][12] Conceptul unui corp continuu de apă cu schimb relativ liber între părțile sale este de o importanță fundamentală pentru oceanografie.[13]
Geografie
Diviziuni oceanice
Frontierele oceanelor sunt limitele Pământului în apele terestre. Definiția și numărul oceanelor pot varia în funcție de criteriile adoptate. Diviziunile principale (în ordinea descrescătoare a zonei) ale celor cinci oceane sunt Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic, Oceanul Indian, Oceanul Antarctic și Oceanul Arctic.
| # | Ocean | Locație | Supr. (km2) |
Volum (km3) |
Adâncime medie (m) |
Coastă (km)[14] |
|---|---|---|---|---|---|---|
| 1 | Oceanul Pacific | Între Asia și Australasia și Americi[15] | 168.723.000 (46.6%) | 669.880.000 (50.1%) | 3.970 | 135.663 (35.9%) |
| 2 | Oceanul Atlantic | Între America și Europa și Africa[16] | 85.133.000 (23.5%) | 310.410.900 (23.3%) | 3.646 | 111.866 (29.6%) |
| 3 | Oceanul Indian | Între Subcontinentul Indian, Africa și Australia[17] | 70.560.000 (19.5%) | 264.000.000 (19.8%) | 3.741 | 66.526 (17.6%) |
| 4 | Oceanul Antarctic | Între Antarctica și oceanele Pacific, Atlantic și Indian Uneori considerat o extensie a acestor trei oceane.[18][19] | 21.960.000 (6.1%) | 71.800.000 (5.4%) | 3.270 | 17.968 (4.8%) |
| 5 | Oceanul Arctic | Între nordul Americii de Nord și Eurasia în Arctica Uneori considerată o mare marginală a Atlanticului.[20][21][22] | 15.558.000 (4.3%) | 18.750.000 (1.4%) | 1.205 | 45.389 (12.0%) |
| Total | 361.900.000 (100%) |
1.335.000.000 (100%) |
3.688 | 377.412 (100%) | ||
NB: Cifrele privind volumul, suprafața și adâncimea medie includ NOAA ETOPO1 pentru Marea Chinei de Sud marginală.
Sursele: Encyclopedia of Earth,[15][16][17][18][22] International Hydrographic Organization,[19] Regional Oceanography: an Introduction (Tomczak, 2005),[20] Encyclopædia Britannica,[21] și International Telecommunication Union.[14]
Sursele: Encyclopedia of Earth,[15][16][17][18][22] International Hydrographic Organization,[19] Regional Oceanography: an Introduction (Tomczak, 2005),[20] Encyclopædia Britannica,[21] și International Telecommunication Union.[14]
Note
Bibliografie
Vezi și
Legături externe
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.