Oceanul planetar

Oceanul planetar este sistemul interconectat al apelor oceanice (sau marine) ale Pământului și cuprinde cea mai mare parte a hidrosferei, care acoperă aproape 71% din suprafața Pământului, cu un volum total de 1,332 miliarde km cubi.^[1]

Unitatea și continuitatea oceanului planetar, cu un schimb relativ liber între părțile sale, este de o importanță fundamentală pentru oceanografie.^[2] Acesta este împărțit într-un număr de teritorii oceanice principale, care sunt delimitate de continente și au caracteristici oceanografice diferite: el se împarte în Oceanul Atlantic, Oceanul Arctic (rareori considerat o mare a Oceanului Atlantic), Oceanul Indian, Oceanul Pacific și Oceanul Antarctic (considerat de obicei ca partea de sud a Oceanului Atlantic, Indian și Pacific). La rândul său, apele oceanice sunt intercalate de mai multe mări și golfuri mici.

Adâncimea medie a oceanului planetar este de 3.729 m, iar adâncimea maximă de 11.022 (abisul Mariane). Salinitatea apei este, în medie, 3,5%.^[3]

Ocean și mare

Termenii „ocean” sau „marea” utilizați fără specificații se referă la corpul interconectat de apă sărată care acoperă cea mai mare parte a suprafeței Pământului.^[4]^[5] Acesta include Atlantic, Pacific, Indian, Antarctic și Oceanul Arctic.^[6] Ca termen general, „oceanul” este în mare parte interschimbabil cu „marea” în engleza americană, dar nu și în engleza britanică.^[7] Strict vorbind, o mare este un corp de apă (în general, o diviziune a oceanului mondial) parțial sau complet închis de uscat.^[8] Cuvântul „mare” poate fi folosit și pentru multe corpuri specifice, mult mai mici de apă de mare, cum ar fi Marea Nordului sau Marea Roșie. Nu există o distincție clară între mări și oceane, deși, în general, mările sunt mai mici și sunt adesea parțial (ca mări marginale) sau în întregime ca (în mările terestre) mărginite de uscat.^[9]

Oceanul mondial

Pentru informații suplimentare, vezi Curent marin

Conceptul contemporan al Oceanului mondial a fost inventat la începutul secolului alXX-lea de oceanograful rus Yuly Shokalsky pentru a se referi la oceanul continuu care acoperă și înconjoară cea mai mare parte a Pământului.^[10] Corpul global și interconectat de apă sărată este uneori denumit oceanul mondial sau oceanul global.^[11]^[12] Conceptul unui corp continuu de apă cu schimb relativ liber între părțile sale este de o importanță fundamentală pentru oceanografie.^[13]

Diviziuni oceanice

Frontierele oceanelor sunt limitele Pământului în apele terestre. Definiția și numărul oceanelor pot varia în funcție de criteriile adoptate. Diviziunile principale (în ordinea descrescătoare a zonei) ale celor cinci oceane sunt Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic, Oceanul Indian, Oceanul Antarctic și Oceanul Arctic.

Mai multe informații #, Ocean ...

Oceanele după mărime
#	Ocean	Locație	Supr. (km²)	Volum (km³)	Adâncime medie (m)	Coastă (km)^[14]
1	Oceanul Pacific	Între Asia și Australasia și Americi^[15]	&&&&&&&168723000.&&&&&0168.723.000 (46.6%)	&&&&&&&669880000.&&&&&0669.880.000 (50.1%)	&&&&&&&&&&&&3970.&&&&&03.970	&&&&&&&&&&135663.&&&&&0135.663 (35.9%)
2	Oceanul Atlantic	Între America și Europa și Africa^[16]	&&&&&&&&85133000.&&&&&085.133.000 (23.5%)	&&&&&&&310410900.&&&&&0310.410.900 (23.3%)	&&&&&&&&&&&&3646.&&&&&03.646	&&&&&&&&&&111866.&&&&&0111.866 (29.6%)
3	Oceanul Indian	Între Subcontinentul Indian, Africa și Australia^[17]	&&&&&&&&70560000.&&&&&070.560.000 (19.5%)	&&&&&&&264000000.&&&&&0264.000.000 (19.8%)	&&&&&&&&&&&&3741.&&&&&03.741	&&&&&&&&&&&66526.&&&&&066.526 (17.6%)
4	Oceanul Antarctic	Între Antarctica și oceanele Pacific, Atlantic și Indian Uneori considerat o extensie a acestor trei oceane.^[18]^[19]	&&&&&&&&21960000.&&&&&021.960.000 (6.1%)	&&&&&&&&71800000.&&&&&071.800.000 (5.4%)	&&&&&&&&&&&&3270.&&&&&03.270	&&&&&&&&&&&17968.&&&&&017.968 (4.8%)
5	Oceanul Arctic	Între nordul Americii de Nord și Eurasia în Arctica Uneori considerată o mare marginală a Atlanticului.^[20]^[21]^[22]	&&&&&&&&15558000.&&&&&015.558.000 (4.3%)	&&&&&&&&18750000.&&&&&018.750.000 (1.4%)	&&&&&&&&&&&&1205.&&&&&01.205	&&&&&&&&&&&45389.&&&&&045.389 (12.0%)
Total			&&&&&&&361900000.&&&&&0361.900.000 (100%)	&&&&&&1335000000.&&&&&01.335.000.000 (100%)	&&&&&&&&&&&&3688.&&&&&03.688	&&&&&&&&&&377412.&&&&&0377.412 (100%)

Închide

NB: Cifrele privind volumul, suprafața și adâncimea medie includ NOAA ETOPO1 pentru Marea Chinei de Sud marginală.
Sursele: Encyclopedia of Earth,^[15]^[16]^[17]^[18]^[22] International Hydrographic Organization,^[19] Regional Oceanography: an Introduction (Tomczak, 2005),^[20] Encyclopædia Britannica,^[21] și International Telecommunication Union.^[14]

[1]
"WHOI Calculates Volume and Depth of World’s Oceans" Arhivat în 18 ianuarie 2012, la Wayback Machine.. Ocean Power Magazine. Retrieved 28 februarie 2012.
[2]
Spilhaus, Athelstan F. 1942 (Jul.). "Maps of the whole world ocean." Geographical Review (American Geographical Society). Vol. 32 (3): pp. 431-5.
[3]
Anton Bejan, Mihai Bujeniță - Dicționar de marină, Editura Militară, 1979.
[4]
„ocean, n”. Oxford English Dictionary. Accesat în 5 februarie 2012.
[5]
„How much oxygen comes from the ocean?”. National Ocean Service. National Oceanic and Atmospheric Administration U.S. Department of Commerce. 26 februarie 2021. Accesat în 3 noiembrie 2021.
[6]
„Sea”. Merriam-webster.com. Accesat în 13 martie 2013.
[7]
Bromhead, Helen, Landscape and Culture – Cross-linguistic Perspectives, p. 92, John Benjamins Publishing Company, 2018, ISBN: 9027264007, 9789027264008; unlike Americans, speakers of British English do not go swimming in "the ocean" but always "the sea".
[8]
„WordNet Search — sea”. Princeton University. Accesat în 21 februarie 2012.
[9]
„What's the difference between an ocean and a sea?”. Ocean facts. National Oceanic and Atmospheric Administration. Accesat în 19 aprilie 2013.
[10]
Bruckner, Lynne and Dan Brayton (2011). Ecocritical Shakespeare (Literary and Scientific Cultures of Early Modernity). Ashgate Publishing, Ltd. ISBN 978-0754669197.
[11]
„Ocean”. Sciencedaily.com. Arhivat din original la 24 aprilie 2015. Accesat în 8 noiembrie 2012.
[12]
"„Distribution of land and water on the planet”. UN Atlas of the Oceans. Arhivat din original la 3 martie 2016.
[13]
Spilhaus, Athelstan F. (iulie 1942). „Maps of the whole world ocean”. Geographical Review. 32 (3): 431–5. doi:10.2307/210385. JSTOR 210385.
[14]
„Recommendation ITU-R RS.1624: Sharing between the Earth exploration-satellite (passive) and airborne altimeters in the aeronautical radionavigation service in the band 4 200–4 400 MHz (Question ITU-R 229/7)” (PDF). ITU Radiotelecommunication Sector (ITU-R). Accesat în 5 aprilie 2015. The oceans occupy about 3.35×10⁸ km² of area. There are 377412 km of oceanic coastlines in the world.
[15]
„Pacific Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în 7 martie 2015.
[16]
„Atlantic Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în 7 martie 2015.
[17]
„Indian Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în 7 martie 2015.
[18]
„Southern Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în 10 martie 2015.
[19]
„Limits of Oceans and Seas, 3rd edition” (PDF). International Hydrographic Organization. 1953. Arhivat din original (PDF) la 8 octombrie 2011. Accesat în 28 decembrie 2020.
[20]
Tomczak, Matthias; Godfrey, J. Stuart (2003). Regional Oceanography: an Introduction (ed. 2). Delhi: Daya Publishing House. ISBN 978-81-7035-306-5. Arhivat din original la 30 iunie 2007. Accesat în 10 aprilie 2006.
[21]
Ostenso, Ned Allen. „Arctic Ocean”. Encyclopædia Britannica. Accesat în 2 iulie 2012. As an approximation, the Arctic Ocean may be regarded as an estuary of the Atlantic Ocean.
[22]
„Arctic Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în 7 martie 2015.

Alexandru Lungu, Nina Volontir, Ilie Boian: Geografia fizică generală, editura Litera, Chișinău, 2003

Wikţionar

Caută „Oceanul planetar” în Wikționar, dicționarul liber.

Materiale media legate de Oceanul planetar la Wikimedia Commons

[1] [1]
"WHOI Calculates Volume and Depth of World’s Oceans" Arhivat în 18 ianuarie 2012, la Wayback Machine.. Ocean Power Magazine. Retrieved 28 februarie 2012.

[2] [2]
Spilhaus, Athelstan F. 1942 (Jul.). "Maps of the whole world ocean." Geographical Review (American Geographical Society). Vol. 32 (3): pp. 431-5.

[3] [3]
Anton Bejan, Mihai Bujeniță - Dicționar de marină, Editura Militară, 1979.

[oed.130201-4] [4]
„ocean, n”. Oxford English Dictionary. Accesat în 5 februarie 2012.

[5] [5]
„How much oxygen comes from the ocean?”. National Ocean Service. National Oceanic and Atmospheric Administration U.S. Department of Commerce. 26 februarie 2021. Accesat în 3 noiembrie 2021.

[6] [6]
„Sea”. Merriam-webster.com. Accesat în 13 martie 2013.

[7] [7]
Bromhead, Helen, Landscape and Culture – Cross-linguistic Perspectives, p. 92, John Benjamins Publishing Company, 2018, ISBN: 9027264007, 9789027264008; unlike Americans, speakers of British English do not go swimming in "the ocean" but always "the sea".

[pri.sea-8] [8]
„WordNet Search — sea”. Princeton University. Accesat în 21 februarie 2012.

[oceanservice.noaa2-9] [9]
„What's the difference between an ocean and a sea?”. Ocean facts. National Oceanic and Atmospheric Administration. Accesat în 19 aprilie 2013.

[10] [10]
Bruckner, Lynne and Dan Brayton (2011). Ecocritical Shakespeare (Literary and Scientific Cultures of Early Modernity). Ashgate Publishing, Ltd. ISBN 978-0754669197.

[autogenerated1-11] [11]
„Ocean”. Sciencedaily.com. Arhivat din original la 24 aprilie 2015. Accesat în 8 noiembrie 2012.

[UNAoO-12] [12]
"„Distribution of land and water on the planet”. UN Atlas of the Oceans. Arhivat din original la 3 martie 2016.

[spil.42-13] [13]
Spilhaus, Athelstan F. (iulie 1942). „Maps of the whole world ocean”. Geographical Review. 32 (3): 431–5. doi:10.2307/210385. JSTOR 210385.

[itu-14] [14]
„Recommendation ITU-R RS.1624: Sharing between the Earth exploration-satellite (passive) and airborne altimeters in the aeronautical radionavigation service in the band 4 200–4 400 MHz (Question ITU-R 229/7)” (PDF). ITU Radiotelecommunication Sector (ITU-R). Accesat în 5 aprilie 2015. The oceans occupy about 3.35×10⁸ km² of area. There are 377412 km of oceanic coastlines in the world.

[eoe-pac-15] [15]
„Pacific Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în 7 martie 2015.

[eoe-atl-16] [16]
„Atlantic Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în 7 martie 2015.

[eoe-ind-17] [17]
„Indian Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în 7 martie 2015.

[eoe-sth-18] [18]
„Southern Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în 10 martie 2015.

[IHO-19] [19]
„Limits of Oceans and Seas, 3rd edition” (PDF). International Hydrographic Organization. 1953. Arhivat din original (PDF) la 8 octombrie 2011. Accesat în 28 decembrie 2020.

[Tomczak-20] [20]
Tomczak, Matthias; Godfrey, J. Stuart (2003). Regional Oceanography: an Introduction (ed. 2). Delhi: Daya Publishing House. ISBN 978-81-7035-306-5. Arhivat din original la 30 iunie 2007. Accesat în 10 aprilie 2006.

[encyc-brit-21] [21]
Ostenso, Ned Allen. „Arctic Ocean”. Encyclopædia Britannica. Accesat în 2 iulie 2012. As an approximation, the Arctic Ocean may be regarded as an estuary of the Atlantic Ocean.

[eoe-arc-22] [22]
„Arctic Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în 7 martie 2015.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

Ocean și mare

Oceanul mondial

Diviziuni oceanice

Wikiwand in your browser!

Oceanul planetar

Ocean și mare

Oceanul mondial

Diviziuni oceanice

Wikiwand in your browser!

Terminologie

Geografie

Note

Bibliografie

Vezi și

Legături externe