Termenul de narcisă vine de la mitul frumosului tânăr Narcis din mitologia greacă, care s-ar fi îndrăgostit de chipul său. Legenda spune că floarea a apărut la moartea sa, chiar pe mormântul său.
Bulbul este ovoid, rotund, piriform, piriform-lunguleț, globulos-piriform, gros-piriform[3].
Frunzele sunt lat-liniare, puțin canaliculate, glaucesceate, cilindrice, ascuțite la vârf sau ensiforme [3].
Florile sunt, în funcție de specie, mici (miniatur), până la circa 10cm diametru, tubuloase sau coronate, simple sau involte, albe sau galbene, cu petale albe și coronulă galbenă sau cu coronulă galbenă cu margine roșie etc, cu sau fără miros, cu tulpină unifloră sau multifloră. Elementele florale: 6 stamine, perigon compus din foliole mai mult sau mai puțin asemănătoare, ovate, oblonge sau uneori înguste, dispuse în formă de raze-farfurie, din centrul lor ridicându-se un tub sau un inel numit coronulă, antere mai mult sau mai puțin bilobate[3].
Se înmulțește prin divizarea bulbilor și , mai rar, prin semințe.
Ca plante ornamentale, se folosesc în parcuri, grădini, ca flori tăiate și la ghivece în pământ argilo-nisipos, bogat în humus, expus la soare.Pe timp de iarnă se forțează ușor.
_în_Poiana_Narciselor,_județul_Brașov.JPG)
