Nicolae D. Popescu (n. , București, Țara Românească – d. , București, România) a fost un prozator român.
| Nicolae D. Popescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  București, Țara Românească |
| Decedat | (77 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | scriitor |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
S-a născut în București în familia preotului ortodox român Dimitrie Popescu și a soției sale, Niculina. A început liceul în orașul său natal, dar l-a abandonat curând în 1861, cu scopul de a deveni funcționar în Ministerul de Externe, unde a lucrat până la pensionare, în anul 1913. El a redactat numeroase calendare începând din 1866 și a publicat, de asemenea, lucrări literare în Amicul familiei, Columna lui Traian, Ghimpele, Revista contimporană, Revista literară și științifică, România ilustrată, Telegraful și Vatra. A scris romane senzaționaliste cu teme istorice sau inspirate de baladele și tradițiile cu privire la faimoșii haiduci și bandiți. Printre romanele sale se numără Radu al III-lea cel Frumos (1864); Amazoana de la Rahova (1879); Iancu Jianu (1880); Miu haiducul (1881); Tunsul haiducul (1881); Codreanu haiducu (1882) și Boierii haiduci (1892). După cum a arătat lor republicarea lor repetată, ele au fost foarte îndrăgite de publicul cititor de la sfârșitul secolului al XIX-lea. A publicat, de asemenea, mai multe cântece și colecții de poezii în stilul volumelor de stihuri umoristice ale lui Anton Pann.[1]
Note
Lectură suplimentară
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
